Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Jurnal de război - O pace impusă într-un război fără finalitate

Silviu Mănăstire Actualizat: 29.10.2018 - 10:50
Silviu Mănăstire

Nu mai este nimic rațional de spus și de arătat. Dacă cineva pretinde că înțelege cu adevărat ce se întâmplă în societate și în politică bate câmpii. Bătălia pentru putere are valențe când de prostie, când de disperare sau ticăloșie.

Share

Niciun plan pentru țară, toți mint și manipulează în disperare. Nimeni nu mai are autoritatea și credibilitatea să impună o direcție, să fie lider, să conducă. Toți sunt maculați, de la Iohannis în jos.

Senzația acută este că țara a devenit un câmp de bătălie haotic. Rândurile organizate ale infanteriei s-au rupt în ambele armate. Toată lumea se bate cu toată lumea și lovește în față ca să scape de loviturile din spate. Important este să nu stai pe loc. Cine nu fuge este călcat în picioare.

Într-un colț al planșei se măcelăresc pe Justiție. Ariergarda împuținată a lui Iohannis cu hăitașii lui Dragnea. Preocuparea zilei este găsirea unor procurori-șefi la DNA și Parchetul General dispuși să bage la pușcărie dușmanii, într-un nou „episod al cătușelor“ intitulat Răzbunarea. Mai încolo se încaieră pe legea offshore locotenenții lui Dragnea și Tăriceanu, pentru bani și resurse, care oricum nu le vor folosi la nimic dacă pierd războiul. Dar, oamenii trebuie să mănânce și pe timp de război, n-ai ce face! Ești la guvernare? Atunci, fură, asta e! Vedem ce facem după. Iar alianța de guvernare PSD- ALDE scârțâie din toate balamalele.

În altă parte a câmpului Dragnea e băgat în colț și se zbate lovind în judecătorii de la Înalta Curte strecurați într-o coastă, cu dizidenții din PSD călare pe el, cu procurorii TelDrum venind din spate. Trebuie să facă remaniere, să hrănească baronii, dar riscă să piardă voturile dizidenților din Parlament. În PSD a intrat dihonia și până pleacă Dragnea nu va mai fi liniște. Ponta și Maior îl ronțăie eficient, Securitatea nu cedează așa ușor și îl face praf în media și pe rețele sociale. Protejat de câțiva bodyguarzi cu alonja politică la piciorul broaștei, cu Tăriceanu care îl sabotează la vedere, sângerând din toate rănile deschise de propriul orgoliu și prostie politică, Dragnea este cel care sucombă încet dar sigur. Omul ăsta nu va avea liniște până nu dă foc la întreaga țară. Are și el dreptatea lui cinică, în război și în dragoste totul este permis. De ce să fie el singurul care merge la pușcărie? Dacă ar exista un zeu adevărat al Anticorupției, 100 de miniștri, toți șefii de partide, 30 de generali din servicii și toți procurorii-șefi din ultimii 15 ani ar trebui să fie demult la pușcărie. Cine să îi bage acolo? Ei pe ei?

Iohannis patinează pe tot terenul. Fuge în cerc de orice capcană și încăierare. Când nu are ce face, de frică să nu-și dezamăgească propriul electorat, încă o dată și încă o dată, cum face de patru ani, lovește necredibil. Cum a procedat în cazul revocării procurorului-șef Lazăr. Îl apăra știind că trebuie să îl dea afară ca pe Kövesi. Iohannis se chinuie să controleze încă centrul câmpului de bătaie. Singurul lui atuu este că încă are șanse mari să câștige al doilea mandat și, implicit, războiul. Am mai spus-o în „Jurnal“: dacă nu va câștiga pe propriile forțe al doilea mandat, fără servicii, fără scenarii, va intra în istorie ca al „doilea Emil Constantinescu“. Țara are nevoie ca de aer de un lider, de o mână puternică, fie el și un ticălos, care să vină cu un proiect de țară. Nu mai putem bălti așa. Pentru că lumea asta mare și complicată se schimbă, iar politica lui „să fim lăsați în pace“ nu mai funcționează.

Pentru că este un politician slab și nu a învățat nimic după patru ani de mandat, din primăvară Iohannis a chemat în ajutor armata europeană. A fost singurul lui proiect reușit după pierderea alegerilor din 2016: izolarea internațională a guvernării PSD. Comisia Europeană, Parlamentul și birocrații lui Junker au intrat în luptă, iar efectele se văd deja. PSD este terminat ca imagine, primarilor partidului le este rușine să iasă pe stradă, miniștrii se ascund în birouri, țara nu este guvernată. Bruxelles-ul arată cu degetul spre noi, inventând apocalipsa româneasca din Justiție, mulțumit că astfel abate atenția de la episoadele zilnice ale falimentului UE. 

Iohannis crede că europenii luptă pentru el, când de fapt proiectul politic care se vede deja cu ochiul liber este construit pentru Cioloș. USR și Cioloș decimează metodic orice șansă a PNL de a fi principalul partid de opoziție. Iar bătălia groaznică este acum tocmai în centrul câmpului politic din jurul lui Iohannis. Miza este cine va conduce Guvernul după PSD. Dacă Iohannis va câștiga al doilea mandat nu o poate face decât pe mâna acestor două grupări de gherilă politică complementare. Ele sunt pe val acum, ele vând revoluția politică pe rețele sociale. 

USR și Cioloș nu oferă nimic altceva decât percepția că sunt adevărații dușmani ai guvernării PSD - ALDE. Și s-au instalat în coasta lui Iohannis pe câmpul de bătaie. Iar într-o Românie în care nimeni nu mai crede în mesaje politice pozitive, ura este suficientă și îndestulătoare. PSD este un partid detestat, iar românii îl vor îngenuncheat, plin de sânge. O imagine care să hrănească dorința de răzbunare a celor care se chinuie să supraviețuiască (și muncesc pe rupte de dimineață până seara) într-o Românie în care PSD aruncă cu banii pe geam asistaților, face paranghelii și concerte și numește în funcții idioți și amante.

Cu ajutorul Europei armata PSD aflată în degringoladă este izolată international, iar Dragnea așteaptă încă vizita salvatoare în Israel care să deschidă Înalta Poartă de la Washington. Cine din Administrația Trump are însă timp de pierdut cu încăierarea de la București? Dacă rușii ar începe să tragă rafale politice spre Deveselu am putea câștiga o tresărire din partea Pentagonului. 

Trump se omoară intestin cu democrații și establishment-ul „deep state“, iar dacă pierde alegerile parțiale din noiembrie și majoritatea în congress, atunci procurorul Mueller și noua majoritatea democrată îl va pune sub acuzare. Administrația Trump nu mai este interesată să salveze posibilii aliați din Polonia, România și Ungaria. Noi și polonezii vom avea viața grea, birocrații europeni vor să ne pună cu botul pe labe, Ungaria face business lucrativ cu Germania și Federația Rusă și a scăpat de acuzațiile de „corupție și atentat la statul de drept“. 

Suntem condamnați să ne beștelim între noi încă doi ani electorali, 2019 și 2020, pentru a spera apoi la o pace. Oare o pace impusă din afara țării o fi mai bună decât un război fără finalitate? “„Jurnalul de război“ încă se scrie...

Comentarii

loading...