Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Ipocrizia propagandei: „Fără penali“

Marius Ghilezan Actualizat: 24.07.2018 - 07:53
Marius Ghilezan

În marile oraşe, ­USR-iştii au scos corturile în stradă pentru a aduna semnături în vederea colectării celor 500.000 de semnături pentru inițiativa cetăţenească de modificare a Constituției: „Fără penali în funcții publice“.

Share

Chiar dacă s-ar aduna acest număr uriaş, tot Parlamentul decide când se va face referendumul pentru modificarea Constituţiei.

Coaliţia pentru Familie a strâns deja peste două milioane de semnături pentru revizuirea alineatului 1 al art. 48 din Constituţie, pentru explicarea clară a celor definiţi soţi: un bărbat şi o femeie. Parlamentul nu a decis, nici după doi ani, ce face cu iniţiativa.

Răsfoind hârtiile expuse de agenţii de agitaţie ai USR, nu găseşti atributul „penal“ în documente – încă o probă clară de ipocrizie. „Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de președinte al României cetățenii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării“, se menționează în expunerea de motive.

Dacă generaţia mea anticomunistă a umblat cu Punctul 8 de la Timişoara pentru scoaterea activiştilor de partid şi a oamenilor Securităţii din viaţa publică, e dreptul şi al generaţiei lefetiste să umble cu listele prin pieţe pentru cauza prin care se simte mai bine reprezentată.

Nouă ne-a luat puţin să înţelegem că iniţiativa noastră contravine principiilor şi spiritului Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Dreptul de a alege şi de a fi ales e un drept inalienabil, nerestrictiv.

Pentru că tot se face recurs la Comisia de la Veneţia: am lecturat un document, intitulat „Preliminary Report on exclusion of offenders from Parliament“, trimis Comisiei Europene la data de 30 iunie 2015.

„O normă juridică potrivit căreia oricărei persoane condamnate penal i se interzice dreptul de a candida nu poate fi în contradicţie cu articolul 3 din Primul Protocol, act adițional al Acordului Curţii Europene a Drepturilor Omului“, precizează Raportul preliminar al Comisiei de la Veneţia. Dar să vedem ce prevede articolul 3. Dreptul inalienabil de a alege şi de a fi ales, conform Chartei Universale a Drepturilor Omului, document fundamental al organizării democratice a vieţii publice. Într-un limbaj simplu se precizează clar: „Dreptul şi posibilitatea fără discriminări şi fără restricţii rezonabile: de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi; de a alege şi a fi aleşi în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret; de a avea acces la funcţiile publice în ţara sa“.

Chestiunea cu restricţiile rezonabile a dus la mai multe procese câştigate la CEDO de reclamanţi cărora li s-a restricţionat pe nedrept dreptul de a fi ales.

Din jurisprudenţa românească emană un spirit nescris: judecătorii dau rar sentinţe cu îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului de a alege şi de a fi ales.

În SUA, cea mai reprezentativă democraţie constituţională, un condamnat penal poate fi ales. Constituția permite unui infractor condamnat să fie membru al Congresului, chiar dacă este în închisoare. În ceea ce privește administraţia publică, diverse legi se aplică diferitelor locuri ale celor reprezentativi. Constituția SUA impune ca membrii Camerei și Senatului să îndeplinească trei cerințe: 1. Toți membrii Camerei trebuie să aibă cel puțin 25 de ani, iar membrii Senatului trebuie să aibă cel puțin 30 de ani. 2. Membrii Camerei trebuie să aibă cetățenie americană de cel puțin șapte ani, iar membrii Senatului trebuie să fi fost cetățeni americani de cel puțin nouă ani. 3. Ei trebuie să fie „locuitori“ ai statului atunci când sunt aleși. În consecință, potrivit Serviciului de Cercetare al Congresului, săvârșirea unei infracțiuni nu poate descalifica constituțional pe cineva care ar putea servi în Congres. Și statul nu are niciun cuvânt de spus în a determina dacă cineva este sau nu calificat să servească în Cameră sau în Senat – se spune într-o analiză a Factcheck.org, un proiect al The Annenberg Public Policy Center.

Marele viciu de fond, şi chiar şi de formă, al acţiunii propagandistice a USR, dedicată practic celor care își înmatriculează mașini prin Suedia și ară cu dibăcie întinse lanuri de secară, în ambele cazuri manifestând interes pentru trivialism, despre care ei spun că este „cool“, poate fi căutat în spiritul actului şi al filosofiei documentului supus semnării.

Iniţiatorii demersului uită că un drept fundamental al oricărui creştin e la mântuire. Nimeni nu poate fi condamnat pe vecie. Tocmai de aceea instituţia penitenţei e pentru ispăşirea păcatelor şi iertarea nelegiuirilor. Tâlharul de pe cruce a fost iertat de Mântuitor şi acum e în Împărăţia Domnului. Am uitat, iarăşi, că ei prin fiziologia comunicării demonstrează ateismul funciar al partidei lor războinice.

„Dreptul de a vota și de a fi ales în alegeri libere și periodice este în mod intrinsec legat de o serie de alte drepturi ale omului. Exprimarea lor neîngrădită reprezintă o bucurie crucială pentru un proces electoral semnificativ“ – se spune într-un document privind drepturile omului, emis de ONU.

Charta Europeană a Drepturilor Omului și Declarația Universală a Drepturilor Omului garantează dreptul de a fi ales. CEDO apreciază că „ineligibilitatea trebuie în primul rând să fie reglementată prin norme de drept clare“. Ceea ce nu e cazul nici măcar în modificare, ce să mai spunem de restul legislației. Și oricum, legat de ineligibilitate, acest aspect este deja apanajul instanțelor românești de judecată, care pot decide suspendarea dreptului de a fi ales ca măsură complementară în cazul unor pedepse din dosare penale. Nimeni nu poate fi mai catolic decât Papa.

Sectanţii ideologiei maligne a indignării se dau de prea multe ori de-a rostogolul, fie pe net, fie pe străzi, că ei sunt de dreapta. ­Dreapta este o doctrină a liberalismului şi a respectării voinţei celuilalt. „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“, avea să definească atât de clar Ion Raţiu un principiu democratic.

Dacă sunt unii care vor să limiteze dreptul altora de a gestiona treburile ţării n-au altceva decât să-i învingă în lupta electorală.

Chestiunea asta cu ei sunt corupţi şi ai noştri sunt îngeri ţine de America de Sud, acolo unde SUA au încurajat juntele de pradă să construiască şi să fabrice carteluri de droguri, pentru ca apoi să le nimicească sec prin măsuri anticorupţie.

Încă nu e clar că sfinţii din altarul #rezist sunt de neatins de mâna lungă a procurorilor?

Această iniţiativă nu ar face altceva decât să ajute mimozele să aibă şi noaptea frunzele deschise, ele, care dorm pe ele şi în Parlament.

Când ipocrizia se află în trafic, face dreapta când semnalizează stânga, principiu clasic al anarhiei.

Vă mai întrebaţi cui îi ­foloseşte jihadul anticorup­ţiei?

Comentarii

loading...