Interviu EXCLUSIV. Traian Băsescu: Erdogan preferă aliaţi care să nu-l critice

Preşedinte al Ro­mâ­niei timp de zece ani, Traian Băsescu a devenit o voce au­to­ri­­zată în politica externă. Şi, de când şi-a încheiat mandatul în 2014, pare mult mai liber să vorbească.

Într-un interviu acordat „României libere“, fostul şef al statului explică relaţiile complicate dintre ţările de la Marea Neagră, după recentele evenimente din Turcia lui Erdogan.

Vorbiți de securitatea la Marea Neagră încă din campania prezidențială din 2004. Cum a apărut această idee în programul dvs., o idee pe care ați susținut-o constant cât ați fost președinte?

Traian Băsescu: Istoria m-a obli­­gat să mă gândesc, aduce­ți-vă aminte de pierderile pe care le-a avut România pe Marea Neagră în al doilea război mondial. Este clar că, pentru noi, Marea Neagră este o vulnerabilitate, îmi era clar din 2004, îmi era clar din perioada când navigam și lucrurile acestea
s-au confirmat. Rusia a avut momente de măreție, de putere absolută în regiune, a avut momente de cădere, cum au fost cele de după destrămarea Uniunii Sovietice, dar Rusia întotdeauna revine și, pentru ea, Marea Neagră este o zonă strategică majoră. Uitați-vă numai la țările riverane la Ma­rea Neagră: Georgia, Ucraina, Turcia, România, Bulgaria. Și mai este un lucru fundamental: cine controlează Marea Neagră poate controla gurile Dunării, o cale de acces extraordinar de importantă către centrul Europei, până în Germania, cu tot cu Lunca Dunării, care e o cale de acces strategică formidabilă, nici o armată nu o să o ia peste Carpați, ci va încerca să o ia prin Lunca Dunării. Deci, elemen­tele astea m-au făcut să înțeleg că tot timpul Marea Neagră va fi o vulnerabilitate pentru noi.

A fost o idee pe care ați formulat-o cu ocazia campaniei electorale din 2004 sau o aveați de multă vreme?

T.B.: O aveam de multă vreme, încă de când mă instruiam în Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân“, unde dascălii ne-au explicat două lucruri fundamentale: cât de importantă e Marea Neagră din punct de vedere strategic, pe de o parte, și, pe de altă parte, în biroul profesorului Oargă, Dumnezeu să-l ierte!, pe vremea comuniștilor, era o hartă cu România mare, și ne spunea: „Voi trebuie să știți cum arată într-adevăr România, pentru că veți duce tricolorul pe toate oceanele lumii și trebuie să știți cum arată țara voastră“.

Naționalism?

T.B.: Nu, românii trebuie să-și știe istoria. Și gândiți-vă că acest lucru se spunea într-o instituție militară cu oameni care se instruiau să bată lumea. Pe mine viața m-a dus mai departe și m-a făcut să conștientizez cu valori geopolitice povestea Mării Negre.

„Gazprom e mai eficient decât Armata Roşie“

Pe 17 septembrie 2005 erați la San Francisco și ați spus că Marea Neagră este „lac rusesc“. Într-o cablogramă de pe 22 septembrie 2005, trimisă la Washington de la Ambasada SUA la București, se spunea că Marea Neagră e „lac turcesc“. E vreo legătură între cele două idei, v-ați consultat cu diplomații americani înainte să dați acea declarație la San Francisco?

T.B.: Nu, n-a existat nici o consultare cu diplomații americani, însă tuturor le-a fost foarte greu să recunoască afirmația mea la vremea respectivă, pentru că era după dezghețul relațiilor cu fosta Uniune Sovietică, era
într-o perioadă în care toți credeau că Federația Rusă și-a schimbat, vezi Doamne!, năravurile, și iată că viața mi-a dat dreptate: Federația Rusă a ocupat teritorii în Georgia, a creat un nou conflict îngheţat în estul Ucrainei şi a anexat Crimeea.

Nouă ani mai târziu față de declarația dvs.!

T.B.: Da, dar numai dacă nu știai istoria regiunii ai fi crezut că Federația Rusă va rămâne întotdeauna blândă.

De ce ați făcut acea declarație atunci, în primul an de mandat, și de ce acolo, pe teritoriul Statelor Unite?

T.B.: Pentru că era locul potrivit și se auzea cel mai bine la Casa Albă.

De la București nu s-ar fi auzit?

T.B.: Una e să o spui în America… Dar îmi aduc aminte că atunci am spus-o și în discuțiile cu președintele Statelor Unite și am mai spus-o și într-un discurs la Universitatea Stanford, numai că în acel discurs la Stanford University am dezvoltat puțin și problema energiei, făcând afirmația că, în momentul de față, Gazprom e mai eficient decât Armata Roșie în a impune decizii politice în Europa, din cauza dependenței Europei de energie. Sigur că și asta a devenit, mai târziu, o temă europeană.

Simțeați că este nevoie ca SUA să audă acest mesaj?

T.B.: Categoric, da! Și, mai ales, think-tank-urile americane aveau nevoie să audă asta la ele acasă. Și afirmația legată de problemele energetice și de dependența energetică pe care o are Europa, dar și problemele de securitate pe care le avea nu numai România, Marea Neagră nu e o problemă de securitate numai pentru România, ci pentru tot flancul estic și pentru toată Uniunea Europeană. Ca și pentru NATO, de altfel.

„Nu flota României va putea echilibra situația cu flota rusă“

Ați încercat, ca președinte, să puneți la aceeași masă România, Bulgaria, Georgia, Turcia, dar și Rusia, pentru un climat stabil de securitate la Marea Neagră. Ce rol a jucat Recep Tayyip Erdogan în aceste demersuri ale dvs.?

T.B.: Un rol pozitiv. Și turcii și-au dorit întotdeauna o Mare Neagră sigură, fără agresivități. Din două motive: în primul rând, pentru că Turcia este extrem de dependentă de re­surse energetice rusești, deci aveau nevoie de o relație bună continuă; în al doilea rând, pentru că Turcia are resursa navală strategică poziționată în Marea Mediterană și ar fi fost prea costisitor să încerce o echilibrare a forțelor, dacă se declanșa o cursă regională pentru supremație, să-și distribuie resursele și pentru Marea Neagră. Categoric am avut o relație pozitivă și cu premierul Erdogan, și cu președintele Gül. De altfel, la fiecare întâlnire cu președintele Abdullah Gül mă întâlneam și cu premierul Erdogan. Îmi aduc aminte una dintre întâlnirile extrem de importante, când ne-am corelat pozițiile, a fost când Rusia a intrat în Georgia și am făcut eu un turneu regional. Îmi aduc aminte îngrijorările pe care le aveau, în mod egal, și președintele Gul, și premierul Erdogan, a fost o întâlnire cu amândoi, simultan. Relația mea a fost foarte bună cu Turcia și sper să rămânem într-o relație foarte solidă. Președintele Gül și premierul Erdogan au avut o politică unitară, iar interesele lor sunt ca la Marea Neagră să fie liniște, și nu tensiuni. Lucrurile s-au tensionat în 2008, când Rusia a ocupat Abhazia și Osetia, atunci a fost momentul în care puteam să întrevedem evoluțiile și să ne dăm seama (nu numai noi, românii, ci și celelalte state membre NATO) că Marea Neagră va deveni un punct extrem de tensionat. Și vă asigur că România a spus-o ori de câte ori a avut ocazia. Iarăși nu a crezut prea multă lume, până când nu s-a întâmplat anexarea Crimeii, când toți au înțeles că ăsta-i drumul și că Federația Rusă a avut tot timpul în vedere redobândirea influenței la Marea Neagră. Acum se fac eforturi pentru a prinde timpul din urmă și pentru a securiza regiunea. Nu-i ușor.

Considerați că eforturile dvs. ar fi avut mai mult succes dacă ați mai fi fost acum președinte, aveți vreun regret?

T.B.: Fiecăruia îi trece vremea. Eu mă bucur că măcar acum au înțeles toți ce vulnerabilitate majoră înseamnă Marea Neagră, din punctul nostru de vedere, și al Uniunii Europene, și al NATO, și că se iau măsuri pentru reechilibrarea resurselor militare. Dar lucrurile evoluează: dacă vă uitați în documentul final al Summit-ului NATO de la Varșovia, veți constata că Marea Neagră ocupă un loc central, că se au în vedere măsuri de consolidare a securității la Marea Neagră. Și mai trebuie să știm un lucru: echilibrarea nu este obligatoriu să se facă numai navă la navă militară. Se poate compensa deficitul de capacități navale militare cu aviație. Iar dacă priviți la bazele militare NATO care pot atinge Marea Neagră, veți constata că stăm destul de bine: Incirlik (Turcia), Aviano (Italia), Turda și Kogălniceanu (România). Deci există potențial de echilibrare a forțelor mi­li­­tare la Marea Neagră.
Nu flo­ta României va putea echi­­libra situația cu flota rusă, dar, împreună, flota României, flotă turcească, flotă bulgărească, flotă ucraineană – care-i partener cu NATO și oricând dispusă să se alăture exercițiilor, manevrelor NATO în Marea Neagră –, precum și trimiterile frecvente de nave militare extrem de moderne (fie că vorbim de nave americane, italiene, franceze, britanice) în Marea Neagră sunt un semnal că intenția echilibrului există.

Considerați că americanii v-au auzit, până la urmă, din 2005 până în 2014?

T.B.: Și dacă nu m-au auzit pe mine, i-au făcut nevoile să audă realitățile de la Marea Neagră. Dar cert este că america­nii realizează acum și eroarea pe care au făcut-o în 2008. În 2008, după câștigarea alegerilor de către președintele Obama, Statele Unite și-au schimbat prio­ritățile: de unde aveau o prioritate diplomatică în regiunea Mării Negre și în Asia Centrală, au spus că trebuie să-și mute efortul diplomatic în Pacific – Marea Chinei, pro­bleme cu China, Coreea de Nord, de asemenea o amenințare în regiunea asiatică, problema propriilor lor baze militare din Japonia, unde începuseră oarecare tulburări ale populației împotriva prezenței militare americane, dezvoltările pe care le face China chiar în Marea Chinei. Și atunci, decizia Casei Albe a fost să se retragă și diplomatic din Asia Centrală și regiunea Mării Negre, punând efortul în Pacific. Acum este exact ceea ce am comunicat ambasadorilor americani după 2008 tot timpul: „Atenție, v-ați retras, vă va costa mult mai mult să reveniți!“.

Dar n-ați spus-o public niciodată, în mandat.

T.B.: Nu. Dar acum îmi pot permite s-o spun.

Și răspunsurile pe care le primeați atunci?

T.B.: Eu transmiteam mesaje, nu așteptam de la ambasadori neapărat un răspuns.

Dar veneau?

T.B.: Mai mult sau mai puțin. Însă acum îi costă să revină.

„Turcia este o țară extrem de dependentă de investițiile occidentale“

Există semnale că se reîncălzește relația dintre Turcia și Rusia. Cât de posibil considerați că este scenariul extrem ca Turcia să închidă Bosforul și accesul oricăror nave în Marea Neagră?

T.B.: Personal, exclud această posibilitate. În mod categoric, deși este o perioadă tulbure, tensionată, Turcia va rămâne un partener loial și de nădejde al NATO. Pentru că, e în regulă, în momentul de față Erdogan a avut celebra declarație „Trebuie să privim la regiune prin implicarea Turciei, Rusiei și Iranului“. Foarte bine, dar Turcia este o țară extrem de dependentă, în dezvoltarea ei – și e o țară de 80 de milioane de locuitori –, de investițiile occidentale. Turcia nu s-a dezvoltat cu investițiile Federației Ruse sau ale Iranului, ci cu investiții occidentale, fiind o piață foarte mare. Este adevărat, în momentul de față situaţia este neconvenabilă (n-aș spune criză), un oareca­re impas al relațiilor Turcia-Occident. Erdogan a fugit unde putea să-și găsească niște parteneri care să nu-l critice. Sigur că era mult mai greu să discute cu Statele Unite legat de contralovitura de stat pe care el însuși o dă acum în Turcia, era foarte dificil să discute cu Uniunea Europeană despre relații când el dă o contralovitură de stat în propria lui țară, ca președinte ales, și atunci a preferat niște aliați sezonieri care să nu-l mai certe de dimineață până seara legat de drepturile omului, justiţie, arestări de ziarişti etc. 

Citiţi partea a doua a interviului în ziarul de mâine:

Traian Băsescu: „O bună relaţie Turcia-Rusia nouă ne convine. Cum, de altfel, convine şi NATO şi UE“