Multi privesc ce se intampla acum in Partidul Social Democrat ca pe o mare victorie a lui Ion Iliescu. Scorul bun de la locale (bun mai ales in comparatie cu sondajele din anii trecuti), parteneriatul armonios cu PNL, unitatea de idei si actiuni in lupta anti-Basescu, pocainta si revenirea intr-un nucleu omogen si lucrativ a fiilor ratacitori si risipitori (cu banul statului), pedepsirea celor nerecunoscatori, grupul de la Cluj, sunt considerate a fi incununarea pohtei ce-a pohtit-o tatucul tranzitiei romanesti, superpoliticianul care ne-a condus lin, pe nesimtite, de la comunism la neocomunism si, in final, la capitalismul de cumetrie.
Poate chiar si Ion Iliescu a crezut ca are toate motivele sa fie fericit de rezultatele noii primaveri politice pe care o traieste. Insa, si daca a fost asa, vineri zambetul sau istoric i-a inghetat definitiv pe fata. Timp de patru ore, cat au durat "lucrarile" consiliilor nationale ale PSD si PC, a avut timp suficient sa reflecteze daca spectacolul care i se desfasura in fata ochilor este ce si-a dorit cu adevarat. si noi, cei care il priveam, si el am primit raspunsul concomitent. Verdictul i-a fost stampilat pe fata sub forma unui rictus dureros: Ion Iliescu este marele perdant al politicii romanesti.
Suprema infrangere a lui Iliescu este ca nu a reusit sa impuna modelul politic si uman pe care il predica de 18 ani. Daca nu ar fi atat de orbit de putere, de dorinta de a fi permanent in centrul atentiei si de ura impotiva presedintelui Basescu, ar fi trebuit ca vineri sa izbucneasca in plans. Opera, creatia sa politica, mostenirea pe care o va lasa Romaniei este chiar lotul sau de locotenenti, Nastase, Geoana, Hrebenciuc, Mitrea, D.I. Popescu, Mazare, Oprisan, Vanghelie, Voiculescu. La nasterea si marirea acestei adunaturi a muncit Ion Iliescu in ultimii 18 ani. Asta i-a fost dorinta? Eu cred ca nu. Din pacate pentru el, viata rasplateste nu dupa dorinte, ci dupa fapte.
Ion Iliescu nu isi doreste avere si cred ca ii dispretuieste profund si sincer pe toti colegii sai mai tineri, Nastase cap de lista, a caror lacomie frizeaza patologicul. si, cu toate acestea, el este responsabil ca partidul pe care l-a condus, pe fata sau din umbra, in ultimii 18 ani a devenit exact ce spune ca uraste mai mult: un batalion de sacali gata sa se sfasie pentru o spaga grasa si care nu dau doi bani pe interesele nationale.
A avut pe tava tot ce isi poate dori un lider de partid care vrea sa duca organizatia acolo unde isi doreste. A beneficiat de un context istoric mai mult decat favorabil, a avut si resurse materiale, a avut si ascendentul maxim asupra tuturor colaboratorilor sai – dosarele complicitatii lor cu Securitatea. Nu a avut putirinita. si, ca urmare, a preferat sa le tolereze slabiciunea pentru bani, sperand sa faca din asta un instrument pentru a-i putea macar controla.
Cand oamenii din serviciile de informatii pe care se baza pentru monitorizarea "coruptiei controlate" au inceput sa treaca si ei de partea banului, a simtit ca lucrurile ii vor scapa de sub control. A stiut ca jaful fara limite ii va scoate de la putere. si-a amenintat partidul ca il va parasi daca nu scapa de corupti. De fiecare data, insa, s-a razgandit si a continuat sa coabiteze cu progeniturile sale hraparete. Tot ce acuza azi maine ierta.
Cand Sechelariu, fostul primar al Bacaului, a dat de ziua lui cu mici si bere in poporul amarat, Iliescu l-a criticat spunandu-i ca a facut un gest indecent. "Este o mentalitate de vataf care cheama saracimea sa ii dea boabe de ziua lui. Este impardonabil pentru un om politic." Doi ani mai tarziu, in 2004, cand acelasi Sechelariu impartea plicuri cu bani in stanga si in dreapta pentru a fi votat, Iliescu i-a luat apararea: "Nu vreau sa judec, dar un act de generozitate nu trebuie judecat numai in context electoral".
Vineri, discipolii lui Sechelariu, generatia a doua de artizani ai alegerilor castigate pe pomeni electorale, Mazare, Oprisan, Vanghelie, au fost declarati oficial "olimpicii" partidului. soimii PSD. Viitorul luminos al stangii romanesti. Cei care nu vor intina nobilele idealuri ale…
Ion Iliescu a mai avut o ultima zvacnire. S-a urcat la tribuna si a ridicat pumnul. A acuzat din nou "infatuarea si fripturismul", a cerut "mai multa decenta", "mai multa modestie". Fara vlaga, insa. Mai putin convins decat oricand. Acesta este partidul pe care si l-a dorit? Asta este mostenirea sa? De asta l-a omorat pe Ceausescu?
Daca ar mai avea o urma de luciditate, Iliescu s-ar ingrozi de imaginea cu care va intra in istorie. Un bunic inconjurat de nepotii sai monstruosi. Mutanti ajunsi la maturitate, care il tin la geam ca sa incaseze pensia.
