Nenorocirea de la clubul Colectiv s-a produs pentru că nu au existat mijloace minime de prevenire a incendiilor și doar o singură ieșire/intrare, fără nici o altă cale de evacuare. Din acest punct de vedere, clubul Colectiv era capcana perfectă pentru un incendiu și de aceea nu ar fi trebuit să funcționeze niciodată. Într-un fel, este o metaforă pentru ceea ce merge prost în țara asta.
Știți care este capitala mondială a cluburilor de noapte? Nu, nu este nici Las Vegas, nici Rio, nici Londra. Este Berlinul. Departe de a se conforma stereotipului teuton/protestant al neamțului-robot, întotdeauna reținut, cumpătat și rațional, Berlinul a devenit în ultimii 30 de ani, mai exact de la căderea Zidului, una dintre destinațiile mondiale ale amatorilor de petreceri și senzații tari și foarte tari.
Berlinezii au fost primii care au produs o revoluție în arhitectură și au transformat ororile naziste și comuniste în locuri ale pierzaniei capitaliste. Buncăre de pe vremea lui Hitler, fabrici și depozite comuniste care schimonoseau chipul orașului și-au schimbat complet funcția și au fost transformate în muzee, baruri, restaurante și cluburi de noapte.
Este o afacere de miliarde de euro, care atrage în capitala germană sute de mii de oameni anual și care a schimbat fața orașului, devenit, din simbolul totalitarismelor și ororilor secolului 20, centrul mondial al hipsterilor de pretutindeni. Berlinul nu mai are industrie, care s-a mutat cu totul în Vest, dar este liderul european și mondial al industriei petrecerilor. Cel mai cunoscut dintre aceste cluburi, Berghain, a fost transformat dintr-o oribilă centrală electrică est-germană într-unul dintre cele mai exclusiviste locuri din Europa, devenind, dincolo de o uriașă sală de petreceri, un simbol al reunificării germane.
Modelul berlinez a fost importat în mai toate capitalele din Est, unde s-a răspândit moda restaurării și revalorificării clădirilor industriale comuniste, inclusiv la București. Clubul Colectiv, care își avea sediul în clădirea fostei fabrici de pantofi de sport Pionierul, era una din aceste tentative. Dar asemănările dintre Berlin și București se opresc aici. Incendii în cluburile de noapte au loc peste tot în lume și cele mai multe pornesc de la focuri de artificii, dar, cumva, ele nu se produc în Germania. De fapt, ultimul incendiu grav, soldat cu victime, care a avut loc la Berlin s-a produs în 1947, acum aproape 70 de ani.
Acest lucru nu este o întâmplare. În lumea civilizată există reguli stricte legate de ventilație, prevenirea incendiilor și căi de evacuare, care sunt impuse ferm în toate clădirile ce adăpostesc un număr mare de oameni, de la hoteluri la cluburi de noapte, chiar dacă aceste reguli enervează pe toată lumea. Este greu de imaginat la București, dar în lumea liberă e foarte posibil ca pompierii să-ți închidă afacerea dacă nu ai extinctoare funcționale. Pentru că aceste măsuri salvează vieți, iar viețile oamenilor sunt cele care au întâietate. De aceea, de aproape 10 ani nu a mai existat vreun astfel de incident în Occident. Ultima oară s-a întâmplat în America, în condiții aproape similare cu cele de la București, și cine a dorit a tras învățămintele necesare.
În schimb, au loc – și încă frecvent – în țări precum Rusia și mai ales China, unde viețile oamenilor nu valorează mai nimic și tot ceea ce contează sunt profiturile rapide, iar mecanismul producerii banilor este uns cu foarte multă corupție la fiecare pas. A politiza o tragedie precum cea produsă acum câteva zile ar fi obscen și de aceea nu vrem să ne referim la persoane, dar nu putem să nu subliniem cu toată puterea că acest caz demonstrează încă o dată că acest cancer național care este corupția ucide.
Fără corupție, clubul Colectiv nu ar fi putut funcționa niciodată, pentru că nu ar fi primit niciodată avizele de funcționare. Unul dintre cele mai cinice și sinistre lucruri pe care le-am auzit în ultimele zile este că victimele n-aveau decât să nu meargă în clubul respectiv dacă era atât de periculos. Aceasta este mentalitatea funcționarului corupt care se spală pe mâini de orice responsabilitate și dă întotdeauna vina pe victime. Tinerii care au mers la concert aveau tot dreptul să meargă acolo și aveau dreptul să meargă în siguranță.
Era obligația celor care administrau clubul să garanteze această siguranță și era obligația autorităților locale să se asigure că regulile de prevenție și de evacuare sunt respectate. Știți de ce nu a existat decât o singură ușă mică, unde oamenii s-au călcat în picioare pentru a ieși? Pentru că mai multe căi de acces/evacuare presupun existența mai multor paznici și cheltuieli suplimentare. Orice inspector ar fi putut observa imediat că această clădire este improprie pentru a găzdui un număr mare de oameni, dar nimeni nu a semnalat acest lucru.
Cei care au închis ochii și au permis să se întrunească toate condițiile pentru producerea incendiului sunt responsabili pentru moartea a zeci de oameni nevinovați. Imaginați-vă un moment că primarul Berlinului ar declara după un asemenea eveniment că nu are nimic să-și reproșeze. Este de neconceput. La București se poate, pentru că în România viața are în continuare valoare mică, mult mai mică decât banii. De aceea nu ne plac nemții și obsesia lor pentru reguli, iar liderii noștri visează deschis la modelul chinezesc. O țară în care viața nu valorează nimic este mai ușor de condus.
