In ultimul an, numarul maidanezilor a inceput iarasi sa creasca. Observ asta chiar la mine la bloc. Pe langa cei doi de la ghena si cateaua husky castrata anul trecut, a mai aparut unul mic si cuminte, i-a facut femeia de serviciu o hainuta sa treaca mai usor de zilele friguroase, apoi altul galben, ceva mai fricos, dar care s-a imprietenit repede cu ultimul venit, o corcitura de labrador. Se joaca, sunt prietenosi, latra strainii de bloc, cu toate astea ma mai ia cate un fior pe sira seara, cand cobor din masina si ii vad in haita, repezindu-se spre mine. Pana acum m-au recunoscut sau aveau alta tinta. Pana acum…
Evident, animalele n-au nici o vina, nici macar cand devin agresive si mai composteaza vreun om ce trece prin spatiul pe care il considera noul lor teritoriu. De aici insa si pana la a pleda cu vehementa pentru lasarea lor in libertate pe strazi, dupa ce au muscat mii de oameni si, iata, au mai ucis inca unul, mi se pare o distanta imensa. Ca de la iubire la dementa. In Bucuresti, problema nu era daca se va mai inregistra o moarte de om din cauza maidanezilor, ci… cand se va intampla tragicul eveniment. De data asta, victima a fost un cetatean japonez, ucis de numitul Boschito chiar in centrul Capitalei, la cativa pasi de Guvern. Stirea a facut inconjurul lumii si Romania a ajuns iarasi un fel de tara a lumii a treia sau a patra, unde e periculos sa mergi pe strada din cauza haitelor de caini. Ceea ce afiseaza pe site-urile sale si Departamentul de Stat al SUA, in atentia turistilor care s-ar aventura aici.
In Romania nu se moare de coltii lui Dracula, ci de coltii cainilor fara stapan prezenti pretutindeni: printre blocuri, in blocuri, pe strazi, in gari, in institutii ale statului. Tragicul eveniment a starnit numeroase dezbateri televizate, dar masuri ferme pentru a curata Capitala nu prea se vad. Au iesit totusi la iveala o multime de afaceri profitabile pe spinarea maidanezilor. Aflam ca pentru un caine fara stapan, in adaposturi, se aloca o suma mult mai mare decat pentru un om al strazii sau pentru un asistat social! Alte numeroase afaceri s-au derulat de-a lungul timpului, mutand zeci de miliarde de lei din bugetul public in buzunarele diversilor intreprinzatori. Sunt si oameni de suflet sau organizatii care au luat sute, chiar mii de caini de pe strazi si i-au dus in adaposturi ori le-au gasit stapan. Solutii sunt. Numai ca, in locul aplicarii lor si a legilor deja existente, pentru a elibera strazile de acest pericol, asistam iarasi la dispute interminabile si inutile pe micul ecran, unde mai apar si SMS-uri stupide de genul: “Nu veti intra in Europa omorand cainii!”. Probabil vom intra lasand sa fie sfasiati oamenii.
Este adevarat ca s-au petrecut nenumarate acte de cruzime fata de animale, dar si pentru asta exista legi in baza carora faptuitorii pot fi pedepsiti. Numai ca legea nu se aplica, preferandu-se clampaneala la televizor, cu aceleasi intrebari retorice, la care se dau raspunsuri retorice, cu SMS-uri pro si contra, cu sondaje de opinie. Cel mai trist e sa vezi cum autoritatile locale lanseaza tot felul de declaratii aberante in loc sa controleze la sange care a fost si este destinatia zecilor de miliarde pentru “maidanezi”. Intre timp, situatia se inrautateste de la o zi la alta. Si pentru oameni, si pentru caini.
Sincer sa fiu, mi-ar parea rau sa nu-l mai vad pe al mic sau pe Galbenu' in vreo dimineata, dar traiesc intr-o capitala europeana, care trebuie sa aiba un standard minimal de civilizatie. Si sper ca ei doi, poate si ceilalti, sa ajunga la adevaratii iubitori de animale.
