Putin dupa miezul noptii suna soneria la apartamentul lui Popescu: “Cine e?”; “Noi.”; “Care noi?”; “De la Securitate.”; “Si ce vreti?”; “Sa stam de vorba.”; “Cati sunteti?”; “Doi.”; “Stati de vorba intre voi”… Cu asemenea glume ar trebui sa tratam noile legi ale tainelor daca prerogativele n-ar semana cu cele ale agentilor secreti creati in scenarii de filme de spionaj.
Daca ofiterii SRI, de acum incolo, vor folosi tot asemenea “conditii specifice”? Asa ca mai simtim duhul Securitatii plutind asupra Romaniei.
Nu avem ocazia sa comparam “draftul” initial, secretizat, si varianta de pe site. Nu se definesc insa “actele premergatoare” pe care le pot efectua supraofiterii serviciilor secrete. Asta inseamna si perchezitii. Daca le vor intreprinde la miezul noptii, seamana leit cu ceea ce facea Securitatea. Orice abuz poate fi camuflat.
De actele “premergatoare” ar urma sa se ocupe “ofiteri anume desemnati si specializati” (ce sa mai fie “specializati”? Directia a VI-a a Securitatii poate fi reactivata oricand). Acte “premergatoare” urmaririi penale ar putea sa insemne si instalarea de microfoane in veioza de la noptiera sau in pereti, violarea corespondentei etc. Proiectele legislative nu pomenesc nimic daca persoana urmarita va fi informata ulterior: “Pardon, ne scuzati ca v-am umblat prin casa, prin conturi, prin corespondenta”. Simti in fiecare pagina din aceste legi tentatia de a consolida un sistem al secretului. Proiectele de legi abunda in formulari generalizatoare, unele ambigue: “conditii specifice”, “alte surse legal constituite” (e vorba de bugetul serviciilor), “pericol iminent”. A da puteri vagi si neprecizate serviciilor si ofiterilor (chiar folosite in “scopuri legitime”) inseamna si riscul sa fie utilizate pentru a ingradi libertatea.
De ce sa despagubeasca serviciul si nu ofiterul care, in “activitatile desfasurate”, a restrans drepturile si libertatile? Nu plateste destul Romania la CEDO? Ca intotdeauna, victimele sunt lasate la coada.
Bomba legilor tainelor: un director SIE nu poate fi demis decat de votul a doua treimi din parlamentari. Mai usor ii “demiti” pe parlamentari.
Vor avea si imunitate. Conform Statutului ofiterului de informatii, acesta este mai ceva ca la parlamentari. Ofiterul este exonerat de orice raspundere si nici nu poate fi perchezitionat sau retinut fara avizul sefului, care poate invoca oricand ca agentul 007 se afla in misiune.
Legea se incapataneaza sa permita serviciilor secrete sa infiinteze firme sub acoperire – chiar regii autonome sau ONG-uri. Oricate si fara a fi controlate. Suna bine Fundatia “Ochiul si Timpanul”. Si daca obtin informatii despre concurenta? Si daca agentul 007 isi face si pentru el partea, cum a facut-o generalul Paltanea, care fura carburanti din rafinarii prin “SC Prahova SRI”? Stim, din experienta acestor 16 ani, ce-a insemnat concentrarea masiva de securisti in fruntea administrarii unor afaceri private, cum isi dezvolta ei interesele de clanuri si sistemele “relationale”. Baronii intunericului se vor adapta sportului preferat al predecesorilor: scurgerea bogatiei societatii in buzunarele lor.
Cei care platesc salariile “premergatorilor” vor sa mai stie un singur lucru: cati sunt? Cati sunt platiti (de toti romanii) pentru a transforma informatiile in taine? Aceasta activitate, a tainelor, este echivalenta cu cea de “munca grea”: fiecare an de “munca” este echivalent cu doi. Temerea noastra este ca serviciile sunt investite cu puteri si competente exagerat de mari intr-o tara in care toti cetatenii sunt responsabili de protejarea secretelor de stat. Senzatia, dupa ce citesti aceste legi, este ca serviciile secrete mai mult se infiltreaza in societate. Vom afla toate acestea dupa un secol de arhivare…
