Cel puţin două instituţii fundamentale au reuşit gesturi eroice, în plin asalt împotriva lor: Curtea Constituţională a României şi Avocatul Poporului.
Victoria lui Kovesi de la Strasbourg împotriva României era planificată ca un cadou de ziua ei şi ca un afet de tun pentru alegerile locale din iunie. Judecătorii CEDO, cu o grabă suspectă, au dat soluţia, conform planului, nu al evidenţelor situaţiei de criză, datorată coronavirusului.
CCR nu a judecat-o pe Kovesi, ca pe o persoană fizică
În speţa care a dus la demiterea şefei DNA de către preşedinte, CCR a stabilit caracterul general obligatoriu şi pentru viitor al raporturile constituţionale între ministrul Justiţiei şi preşedintele României, precum şi natura actelor acestora, în procedura revocării procurorului-şef al DNA. Nu a judecat persoana fizică Laura Codruţa Kovesi, cum strâmb a prezentat propaganda.
CCR este ţinta propagandei. Un imens arsenal de luptă s-a îndreptat asupra unei entităţi constituţionale.
Părinţii societăţii deschise ne-au predicat din amvon, încă din anii ’90, principiul check&balance.
Curtea Constituţională veghează la respectarea normei fundamentale
Curtea a fost gândită de către constituţionalişti ca un organism care are rolul, nu numai să sancţioneze derapajele constituţionale ale unor instituţii, ci să şi asigure un echilibru între puterile statului.
Dacă e să te iei după mintea străzii, a acelora care plimbau mânuţele cu justiţia, Curtea Constituţională ar trebui desfinţată.
Numai că aşa ceva nu se poate. Orice stat democratic are un astfel de apărător al legii fundamentale.
Nu mai puţin, în ultimele zile, judecătorii Înaltei Curţi au dat dovadă de forţă, de integritate şi de curaj. Plenul a stabilit cu unanimitate de voturi că preşedintele şi-a depăşit mandatul prin decretul prezidenţial.
Nu mai suntem pe timpul lui Vodă Carol sau a Mareşalului Antonescu care rezolvau stările de criză prin legi emise din stăreţia puterii absolute.
O republică zdravănă la cap e formată din trei entităţi de putere. Puterea leguitoare, puterea executivă şi puterea judecătorească. Nu întâmplător li s-a spus puteri.
Câţi dintre cei cu amenzi pentru încălcarea Decretului prezidenţial sunt dintre cei care purtau deunăzi mânuţa spre cer?
Prin decizia CCR, guvernul – oricare ar fi el – va fi obligat să emită o Ordonanţă de amnistiere financiară. Ce vor zice mânuţele, mari iubitoare de reguli, când un executiv liberal va da mult hulitul ucaz?
Libertăţile omului sunt fundamentale în orice stat democratic. Nu poţi să închizi Casa Domnului, fără să săvârşeşti un păcat. Ortodoxii au obiceiul de a merge la biserică nu numai la slujbe. Făptuitorii vor trebui să dea socoteală.
Vocile lumii:
“Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională a României nu s-au lăsat şantajate de regimul Iohannis,” a remarcat şi Ion Cristoiu.
“Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională a României nu s-au lăsat şantajate de regimul Iohannis,” a remarcat şi Ion Cristoiu.
Acum rămâne să vedem dacă Parlamentul s-a predat cu totul. Dacă alinierile se fac de la stânga la dreapta sau de la dreapta, rasă împrejur
“Vin ruşii!”, “comuniştii”, “ciuma roşie” – reperele din registrul de propagandă nu pot produce mai mult decât emoţii, bune la capital electoral, dar nu au efecte şi la întărirea statului de drept. Nu se poate schimba o Constituţie în funcţie de dorinţele unei puteri efemere, decât dacă se doreşte guvernarea prin dictat.
Poate că lui ‘mnealui Leguitorul i se fâlfâie de CEDO
Legiuitorului îi revine obligaţia de a da curs Hotărârii CEDO, în măsura în care devine definitivă, prin identificarea soluţiei legislative corespunzătoare în considerarea cadrului juridic vizat de această hotărâre, şi nu a celui vizat prin Decizia Curţii Constituţionale nr.358/2018, se menţionează în comunicatul Curţii Constituţionale a României. Dar dacă ‘mnealui Leguitorului i se fâlfâie?
În fapt şi în drept, Laura Codruţa Kovesi a urmărit să modifice statutul magistraţilor printr-o presiune externă. Pe politicieni îi face la dosare. Consiliul Superior al Magistraturii este în măsură să analizeze oportunitatea schimbărilor cerute. CSM-ul nu poate fi arestat. Nu lucrează pe persoană fizică autorizată.
CSM-ul este la fel ca CCR, un organism constituţional, menit să asigure respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor. Scrie la legea fundamentală, nu pe pereţii pe care fircălesc admiratorii plăcuţelor suedeze.
“Îndemnarea publică la revizuirea deciziilor Curţii Constituţionale este o atingere extrem de gravă adusă independenței Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi”, spune CCR în comunicat.
Vocea Renatei Weber e tot mai auzită
Dacă ar fi după mintea indignaţilor, care fără să conştientizeze pericolul derapajului democratic, s-ar impune şi desfinţarea Avocatului Poporului care, iată, a reuşit să stăvilească abuzurile de sistem îndreptate împotriva libertăţilor fundamentale ale omului. În urmă cu o lună nu aş fi bănuit asemenea resurse din partea acestuia.
Ce tare se aude acum şi vocea Renatei Weber! Nu este de acord cu instituirea stării de alertă dorită de preşedintele Iohannis în lupta cu pandemia. A reuşit să blocheze valul de amenzi. I-a adus în criză de nervi pe guvernanţi. Pe cei cărora le şedea bine în cont un buget de 100 de milioane de Euro, construit pe baza manierelor dolosive ale miliţienilor de a scoate bani din gripa buclucaşă. Acum se opune şi planului de declanşare a stării de alertă. Nu de dragul luptei, ci dintr-o lipsă de claritate a acestei stări, într-o normă juridică făcută în pripă.
Nu în ultimul rând, este de lăudat modul în care o parte a presei a luminat masele spunându-le pe şleau că de fapt la Strasbourg o reţea de judecători au ticluit o soluţie de modificare a unor legi ale justiţiei.
Acum rămâne să vedem dacă Parlamentul s-a predat cu totul. Dacă alinierile se fac de la stânga la dreapta sau de la dreapta, rasă împrejur.
