Contrar glosei publicistice a lui Henry Kissinger, “despre China,” apărută la aceeași editură, în urmă cu opt ani, “Dragonii dezvoltării” sunt privirile atente ale unui autor, preocupat de noile înțelesuri ale freamătului lumii, în perspectiva edificării viitorului planetei, sub atributul dezvoltării.
În plin război sino-american și al propagandei specifice luptei, Paul Dobrescu face țăndări prejudecățile și umorile specifice iraționalului, prezentând, cu detașarea specifică buzoianului de sub munte, furtuna drept o adiere de vânt.
Carte, nerecomandată celor care strigă: “Vin comuniștii!”
China este o mare putere a lumii. Puțini mai au curajul să vorbească în fața publicului românesc despre miracolul de dezvoltare al vechiului Imperiu. Sau despre renașterea sa în epoca, poreclită a “capitalismului de stat.”
După instituirea ordinului dat de partenerul strategic: “Huawei, no way,” nimeni nu mai scoate o vorbă despre perspectiva Drumului Mătăsii sau al yuanilor mai ieftini, decât dolarii, tot mai scumpi.
Este meritul profesorului de la SNSPA de a readuce în amintirea politicienilor români îndemnul lui George Bush, făcut la București, în 2003: “mai priviți și spre est! Reprezentați un factor de legătură cu lumea de dincolo de Marea Neagră.”
Dacă excelentul analist economic, Petrișor Peiu se întreba prin 2018. „De câte mãri are nevoie România?”, iată că după doi ani, primește răspunsul de la o autoritate științifică.
Inteligența artificială este un proces mult mai calificat decât intelligence-ul de la noi
China este doar un pretext al lucrării, pentru a demonstra o teorie interesantă, aceea a migrării centrului de greutate al lumii către est.
De fapt, cartea este un tratat despre Inteligența Artificială, noul motor al economiilor pertinente.
Epoca 5 G e privită în lucrare din mai multe unghiuri: al eficientizării, al reducerilor de personal, al vitezei și al gratificațiilor sociale.
Multă lume din România, supusă unui nemilos tir al propagandei de sistem, crede că Inteligența artificială nu există.
Cartea face o corelație între date, sisteme și pattern-uri sociale. La un moment dat citează pe cineva care spunea că dacă vrei să cucerești o țară, nu îți mai trebuie soldați, fiind suficient să ai date despre populația statului respectiv.
Lucrarea profesorului Paul Dobrescu abundă în idei și deschide noi interpretări.
Critici aduse elitelor? Cine sunt râșii din narativul academic?
Proiectul de lege al 5 G din România e gândit în paradigma securității, nu a dezvoltării. Dobrescu nu neagă, dar nici nu confirmă.
„IA a început când performanța computerului a depășit performanța minții umane,” zice profesorul. Nu sunt de acord.
M-am bucurat, totuși, când am recitit prevestirile lui Harrari despre minunata lume nouă a ignoranților, ghidonați de sistemele inteligente, dar mi-a venit să beau un ceai negru, când l-am regăsit și într-o lucrare științifică, pe Klaus Schwab, arhitectul decerebrării programate a lumii de mâine. “Oamenii își vor pierde jobruile, vor suferi de irelevanță,” spunea el. Dar, autorul păcătuiește în fața ortodoxismului canonic, pentru că nu explică că domnul de la Davos nu e decât unealta lui George Soros, pentru realizarea și în fundul peșterii a societății deschise, de fapt o rețea de strâns statele naționale de gât.
Revenirea la controlul statului în economie, nu a-l serviciilor secrete
“Dragonii dezvoltării” au meritul discutării viitorului în paradigma adaptării strategiilor la statele națiuni, o antiteză a globalismului prea ideologizat.
Cartea nu prevede sfârșitul capitalismului, așa cum s-ar părea, ci o reașezare a pilonilor de forță, după principiul zborurilor păsărilor către țările calde.
Pledează pentru intervenția statului în economie, timpul laissez faire a cam trecut. 
“De la elefant, urs și dragon,” cartea lui Alexandru Cristian, nu am mai citit altundeva decât în “Dragonii dezvoltării” despre perspectiva apariției unei monede, mai puternice decât dolarul. Yuanul virtual, iată marea provocare.
Ordinea în viziunea autorului e un raport diferit între contraste. Vor exista două superputeri, un pluton de urmărire și restul lumii.
Europa va stagna și se va uita la ce face Germania, această Chină a continentului nostru, cum o descrie naratorul.
Ce înseamnă să faci istorie?
Inteligența artificială accelerează istoria, sunt de părere futurologii.
Nu știm dacă profesorul de la SNSPA are predispoziții pentru cititul în astre, dar predicțiile sale pot fi împlinite, pentru că se prefigurează pe date precise și pe corelații deloc simbolice.
Lumea de mâine nu va mai fi ca cea de azi.
„One belt / one road” și “America first,” ambele proiectează o viziune distinctă asupra dezvoltării, una prin închidere, cum ar fi cea din SUA și cealaltă a deschiderii de noi piețe.
Cine va câștiga supremația? Statele grăbite.
Vor birui națiunile care-și vor găsi făgaș. Așa vede autorul lumea de mâine.
Sigur că întrebarea rămâne: unde e România? Profesorul face o analiză pe baza statisticilor. Nu dă note de bună purtare. Pune o ramă de sistem. Și reamintește cât de național era premierul Ion C Brătianu, în proiectul său de construcție de țară. Probabil primul și ultimul de gen.
„Antipodul dezvoltării este improvizația,” ne spune cartea, fără să ne dea sfaturi. La improvizație am fost mereu campioni.
Dacă autorul se întreba în anii copilăriei, de ce muntenii vindeau toamna prunele, iar iarna cumpărau țuică, e pentru că n-s deprinși cu “morbul programării.” În urmă cu ceva ani, am proiectat o aplicație electronică, prin care utilizatorii să-și prezinte singur bolile, în schimbul unei gratificații. Aveam nevoie de un omuleț care să se rotească în 3D. Câștigasem un grant de la un Angels de 300.000 de dolari, pentru dezvoltarea ideii. IT-istul român mi-a cerut 30.000 în avans. Totul a murit în fașă.
De la Constantin Stere încoace, zice profesorul, nu avem un stat major al dezvoltării.
Critici aduse elitelor? Cine sunt râșii din narativul academic? Citiți-l pe Dobrescu!
Profesor la SNSPA, PAUL DOBRESCU este fondatorul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA.
A fost decan al acestei facultăţi din 1991 până în 2004, apoi prorector al SNSPA (2004–2008) şi rector al acestei universităţi (2008–2012). Lucrările sale din ultimii ani gravitează în jurul ideii de dezvoltare: Viclenia globalizării: Asaltul asupra puterii americane (Institutul European, 2010), Un deceniu cât un secol: Secolul lumii emergente (Comunicare.ro, 2013), Crizele de după criză: O lume fără busolă şi fără hegemon (Litera, 2016), şi au fost publicate şi în străinătate la editurile L’Harmattan șI Cambridge Scholars.
Anul trecut a coordonat apariţia lucrării Development in Turbulent Times: The Many Faces of Inequality Within Europe (Springer) şi a fost coautor al lucrării Ţară fără proiect: Dezvoltare inegală, subdezvoltare structurală (Comunicare.ro).
