Cum va arăta Europa după Mutti?

Marius Ghilezan 28.12.2020 - 09:02
Marius Ghilezan

Mutti finalizează în triumf ultimul an al domniei sale. Cum va arăta Europa, după încheierea de anul viitor a mandatului ei? E întrebarea care frământă națiunile de pe continent.

Share

Poate că nu există în Europa o țară care să se fi relansat atât de repede după criza COVID-19 ca Germania. Dacă în trimestrul al doilea, economia scădea cu 9,5%, în trimestrul următor a înregistrat o creștere de 8,5%, astfel încât sfârșitul anului va consemna o contracție de doar 5,1%.

Mandatul de Cancelar al Angelei Merkel expiră în toamna anului viitor.  

Rața șchioapă ține drapelul

 “Nimic nu reflectă mai bine starea politicii europene de astăzi decât imaginea unei rațe șchioape, pe post de purtător de steag”, scrie malițios Politico.eu

 După aproape 16 ani de conducere a Germaniei, Angela Merkel urmează să se retragă după alegerile din toamna anului 2021.

Mandatul ei a fost mai mult al stabilității decât al salturilor spectaculoase și al deciziilor tăioase.

Pe măsură ce Europa își propune să iasă din criza coronavirusului, va rămâne probabil cel mai influent lider de pe continent.

Într-un deceniu și jumătate a fost mâna forte a conducerii continentului, de la Criza din zona Euro, trecând prin Brexit și până la domolirea ambițiilor lui Donald Trump de a reduce deficitul balanței comerciale a SUA cu statele europene.

Mutti, cum i s-a mai spus, împlinește 66 de ani. Urmează să iasă la pensie.

Baletul sub mima intransigenței

A condus în țara ei o coaliție timidă între creștin-democrați și social-democrați, o guvernare slab politică, asta numai dacă urmărim creșterea spectaculoasă a AfD, partid naționalist, dar nu anti-europenist.

Se spune că pragmatismul a marcat mandatul ei. Mai degrabă a “făcut balet”, ca rața în apele tulburi.

De multe ori, intransigența sa a fost percepută drept o mână forte. Modul prin care a încercat să-și impună ideiile nu au fost, totuși, contondente.

Dacă la București a reușit să-și impună o guvernare obedientă, cu Varșovia și Budapesta a trebuit să lase mai moale, că nu se putea întinde prea mult coarda cu Viktor Orban și Mateusz Morawiecki.

Dacă mai există îndoieli privind vasalitatea guvernului Cîțu față de Germania, nu e de urmărit decât capitolul din programul guvernului pe anul 2021-2024, privind transformarea României într-un imens azil, prin aducerea a peste un milion de bătrâni în așezămintele care se vor construi, cu sprijin guvernamental.

Iată că prin guvernul său, Klaus Iohannis, întinde o mână Germaniei, țară care se confruntă cu mari probleme legate de îngrijirea bătrânilor.

România preia, astfel, povara Germaniei, astfel încât motorul economiei europene să meargă turat, fără sincope.

 

Europa după Mutti va fi și mai cuminte, iar România și mai vasală

 

 

desen realizat de Ștefan Popa Popa'S

 

Marea realizare a lui Mutti, este, de ce să nu recunoaștem, punerea României cu botul pe labe. Nu există vreo țară mai vasală ca România în Europa centrală și de răsărit

 

Prin președinția Consiliului European, asigurat de Germania, s-a ajuns la un consens privind condiționarea acordării fondurilor europene de respectarea statului de drept, o ghilotină impusă de globaliști și preluată de Renew-ii lui Dacian Cioloș din Parlamentul European.

Ungaria și Polonia și-au anunțat dreptul de veto, privind respingerea programului de 1,8 trilioane de euro, dacă ar fi rămas constrângerile. După decizia lui Merkel de a amâna procedura, cei doi tigrii estici s-au mai relaxat.

Nu le-a ieșit europenilor o Europă cu două viteze, pentru că despre asta ar fi fost vorba. Meritul este al lui Orban, premierul Ungariei și a lui Morawiecki, nucile tari ale Europei centrale și de răsărit.

Cum a fost România pusă cu botul pe labe?

Angela Merkel a lăsat-o mai moale și cu politicile imigraționiste, astfel încât s-a diminuat o nouă sursă de tensiune în cadrul Consiliului European. Asta nu ne-a putut stăvili avântul de valet în formă maximă, atunci când am inaugurat recent la Timișoara cel mai mare centru European de azil pentru imigranți.

Dacă a reușit ceva Angela Merkel, în sensul stabilității europene, e că a limitat expansiunea orbanismului și în alte state din Europa de est.

Marea realizare este, de ce să nu recunoaștem, excepțională pentru cartierul select de la Bruxelles, punerea României cu botul pe labe. Nu există vreo țară mai vasală ca România. Aici Merkel a dat lovitura. Ba mai mult, a cucerit un bastion multietnic, cum e Timișoara, fără nicio luptă, fără niciun efort, prin impunerea în mințile alegătorilor că numai un neamț face ce trebuie. Așa a fost ales primar al orașului Dominic Fritz.

La sfârșitul săptămânii trecute, Angela Merkel a mai bifat un succes diplomatic.

La întâlnirea dintre premierul britanic Boris Johnson, cu Michel Barnier și Ursula von Der Leyen, s-a anunțat cu surle și trâmbițe finalizarea documentului de 1.200 de pagini a Acordului Brexit, prin care nimeni nu pierde, dar cine câștigă?

Care sunt punctele cheie din acordul comercial Brexit UE-Marea Britanie?

Tarife zero, la schimburile comerciale. Practic, e ca înainte. Nimic nu s-a schimbat în libera circulație a mărfurilor.

Acest aspect extrem de important asigură o tranziție comercială fără probleme în ianuarie 2021, cu prețuri mai mici la bunurile de bază pentru consumatori. Negociatorii au parcurs detalii specifice, pentru a oferi facilități pentru industriile cheie, cum ar fi vinul, produsele organice, medicamentele și compușii chimici pentru automobile.

Evident, Johnson a salutat „noua eră.” Dar ce eră nouă, că totul e ca înainte, numai că Marea Britanie nu mai e formal în Uniunea Europeană. Națiunea engleză rămâne privilegiată în relația cu celelalte națiuni europene, ceea ce e un  pas înainte, nu un pas înapoi.

Angela Merkel, prin politica sa de temporizare, i-a lăsat lui Boris Johnson portița prin care poate trăi exuberant câteva zile.

Premierul britanic se laudă că a reușit: restabilirea suveranității naționale.

În chestiunea cu pierderea sau câștigarea suveranității Marii Britanii e ca-n paharul comun de apă al lui Stan și Bran. Când Stan înghite toată apa, se scuză că partea lui era la fund. Umorul britanic e de neegalat. Mai ales acum când înfrângerea în victorie e ca parastasul oltenesc de dinaintea morții.

„Am biruit”. Pot striga toți liderii. Asta depinde de publicul specific. Li se dă maselor ce vor să audă.

Cine sunt looserii?

Cine mai pune la socoteală că looserii sunt est-europenii care n-au contracte de muncă sau tinerii studioși care obișnuiesc să aplice pentru bursele Erasmus. E așa o victorie urlătoare, încât cascada cu același nume din Bucegii noștri a rămas fără spectatori.  

Cu o figură de nesupus şi îmbrăcat într-un populism naiv, premierul răzvrătit prezintă acum conaţionalilor săi acordul drept un mare succes.

„Am spus întotdeauna că Brexit nu a fost un sfârșit, ci un început: începutul unei noi ere”, spune Boris Johnson, într-un extaz de trei zile.

UE și Marea Britanie răsuflă ușurate. Mai ales trezoreria din Londra care nu trebuie să mai transfere anual 12 miliarde de Euro, în contul contribuției la Uniunea Europeană.

Alba-neagră a BREXIT-ului a reușit. S-au estompat energiile și s-au pus noi jgeaburi la garguii catedralelor unioniste.

Și să mai zică cineva că nu există un conflict prestabilit pe continentul european. Ieri erau tranșee și gloanțe, azi doar furtuni în mințile oamenilor și control, cât mai mare control.

Europa după Mutti va fi și mai cuminte. S-au așezat deja polii de putere!