Măcar din simplă curiozitate, să vedem ce va face cu conținutul, repetăm de toată lauda, al respectivei inițiative legislative acum când PNL a preluat guvernarea! Iată, în chiar cuvintele președintelui PNL, Ludovic Orban, în ce consta inițiativa legislativă cu pricina, prin amendarea legii off shore în discuție atunci: „Ne interesează mai puțin chestiunile legate de taxare… Ceea ce ne interesează pe noi este ca banii pe care îi câștigă statul român să fie folosiți în beneficiul cetățeanului, pentru ca cetățenii să beneficieze de pe urma acestor resurse de gaze pe care le are România. Propunem ca aceste resurse financiare să fie utilizate pentru două tipuri de obiective: pentru finanțarea constituirii de rețele de distribuție a gazului în toate localitățile unde nu există rețele de distribuție a gazului; pentru finanțarea conectării la rețelele de distribuție de gaz natural, astfel încât să beneficieze cei 65% dintre cetățenii români care astăzi nu beneficiază”.
Superb și mai mult decât corect! Într-adevăr, beneficiar nu poate fi altcineva decât cetățeanul român de pe urma unei bogății lăsate de Dumnezeu nimănui altcuiva decât românilor! Și ar fi o anomalie economică – nemaivorbind de faptul că ar fi o nedreptate strigătoare la cer! – ca resursele de gaz avute în vedere să fie exportate, indiferent unde, în măsura în care 3.500 de școli din România nu au gaz metan și peste 3 milioane de locuințe se încălzesc cu lemne.
În orice caz, inițiativa legislativă a PNL era integral în cadrele logicii și preceptelor morale! A vorbi de gazele din Marea Neagră ca despre „resurse pe care le are România” era o diversiune. Căci știa și Grivei că aceste resurse fuseseră descoperite în perimetre concesionate de statul român și deci folosința resurselor descoperite aparține concesionarului (concesionarilor), care, conform contractelor de „explorare, prospectare și exploatare”, pot face ceea ce vor cu ele, cu alte cuvinte le pot vinde oricui și la ce prețuri vor. Statul român, ca reprezentant al teoreticului proprietar, ia doar redevența. Ca atare, discuția asupra taxării era crucială: avea să stabilească de fapt cu ce se va alege până la urmă statul român și, prin acesta, cetățeanul român.
Așa că PNL nu putea face pe mironosița spunând că „nu-l prea interesează taxarea”, căci, până la urmă de taxare depindeau și banii pe care vroia să-i destineze finanțării distribuțiilor și racordărilor de gaze naturale. Știa toată lumea că onorații concesionari erau împotriva taxării suplimentare (peste redevență), iar, în condițiile încasărilor doar din redevență, fondul din care urma să se finanțeze distribuțiile și racordările de gaze era o simplă glumă. Mai mult, PNL știa cel mai bine că președintele Iohannis nu era de acord cu legea ce-i fusese înaintată spre promulgare, retrimițând-o Parlamentului tocmai din cauza opoziției concesionarilor străini. Iar formularea cu care a făcut-o – nevoia unei „distribuiri echitabile a beneficiilor între stat și investitori” – arăta că președintele dădea curs opoziției concesionarilor față de legea respectivă. În asemenea condiții, demersul PNL – repetăm cu țel corect politic și moral – încerca mai degrabă să arunce o anatemă asupra eternului vinovat de serviciu Dragnea, care, în nevrednicia-i atribuită perpetuu, se bătea pentru niște taxe riscând să se pună în contră cu investitorii (desigur mântuitori!), în timp ce PNL se lupta pentru oameni, căutând să canalizeze către aceștia resursele care le aparțin! Ceea ce, să recunoaștem, mirosea destul de rău. Și oricum infesta o inițiativă demnă de a fi lăudată și nu hulită.
Odată prezent la guvernare, PNL are toate posibilitățile să „dezinfesteze” propria inițiativă, pur și simplu punând-o în practică așa cum glăsuia aceasta în spațiul public, dincolo de diferitele strâmbe cu care a fost cuplată. Din cauza legii off shore în varianta Dragnea, concesionarii străini au decis să amâne investițiile pentru exploatare, continuând să facă presiuni pentru modificarea legii. OMV chiar a oprit oficial investițiile, avertizând că, în lipsa schimbării condițiilor legii, scăderea inevitabilă a producției interne on shore va duce la importuri mereu mai mari de gaze rusești. Dragnea a fost băgat la pușcărie, se zice că pentru a fi angajat la partid niște femei plătite din bani publici. Dv credeți? Eu nu cred că pentru asta! Mult mai probabil pentru îndrăzneala de a fi mărit salarii și pensii și, vai, în plus!, de a fi taxat viitoarele încasări din resursele de gaze de la Marea Neagră! Așa ceva nu este permis să se întâmple într-o colonie! Americanii mai pragmatici l-au chemat pe Iohannis la Washington și i-au cerut cu subiect și predicat schimbarea legii off shore.
Nu se știe cum exact, aceasta a și fost rapid schimbată, eliminându-se deocamdată impozitarea suplimentară. O colaborare minunată între Iohannis și „ciuma roșie” PSD! Nu se știe exact dacă a mai rămas ceva din prevederile legii mult incriminate, mai ales dacă mai urmează să opereze obligația ca 50% din resursele exploatate să fie măcar destinate pieței românești și nu să plece direct la export. Oricum, resursele financiare continuă să se subțieze pe săptămână ce trece! Până va ajunge efectiv să-și exercite guvernarea, PNL va fi obligat pur și simplu să-și uite propria propunere de pe vremea lui Dragnea, căci, România nemaialegându-se cu ceva din exploatarea resurselor de la Marea Neagră, nu vor mai exista fizic bani care să fie destinați finanțării aprovizionării cu gaze „a celor 65% dintre români care nu beneficiază” spre a prelua chiar formularea PNL! În domeniu, concesionarii străini i-au luat PNL-ului obiectul muncii.
