Cu înregistrarea Mişcării Populare, dl preşedinte Traian Băsescu s-a întors la frumoasele – pentru domnia sa – timpuri ale anului 1990, când din înalt funcţionar al regimului Ceauşescu a devenit şi mai înalt funcţionar al regimului revoluţionar FSN.
Pentru cine mai are dubii, Mişcarea Populară este una de tip revoluţionar, mexican sau mai recent libian, care se înfiinţează fie în toiul unei revoluţii, fie în momentul când revoluţia a învins şi e nevoie de ceva care să nu semene cu partidul sau partidele dinainte, dar să fie tot un partid, atâta doar că mai aproape de cel unic. Acum, însă, nu e nici o revoluţie şi nici nu se anunţă vreuna, fie şi dirijată de sus, din polul plus… Cine a vrut să continue analiza a semnalat că M. P. nu e decât un răspuns la USL, o coaliţie de partide mari şi mic (da, da, nu e nici o greşeală). Coaliţie aveţi, coaliţie avem, pare a fi acest răspuns. Cam aşa, prin anii ’90, FSN-ul dlui Ion Iliescu răspundea Solidarităţii Universitare şi Alianţei Civice cu o alianţă de intelectuali pro-FSN, în frunte, dacă-mi aduc bine aminte, cu dl Răzvan Theodorescu. Intelectuali aveţi, intelectuali avem, părea a suna acel răspuns.
Tot în anii ’90, Regele Mihai era spaima feseniştilor, care inventaseră formula cu ex-regele, crezând că astfel au şters rolul jucat de rege în lovitura de la 23 august 1944. Atitudinea faţă de monarhie era pe atunci un test. Nu să fii pro-monarhist, adică să încerci să-l aduci pe rege din nou pe tron, deşi ar fi fost cel mai normal gest încă din 23 decembrie 1989, dacă ar fi fost cu adevărat o revoluţie curată, ci doar să recunoşti rolul mizerabil al armatei sovietice şi al cozilor lor de topor în detronarea Regelui Mihai. Aşa cum, o dată, demult de tot, conform Vechiului Testament, pronunţarea cuvântului shibbolet era un test, de data asta era de ajuns să spui ex-regele ca să te dai de gol că eşti de partea puterii feseniste, oricât de bine te-ai fi mascat până atunci.
Întoarcerile la origini sunt, de fapt, lucruri foarte normale şi oricât de dreapta ar fi spus la un moment dat că e dl Traian Băsescu, până la urmă preşedintele s-a dat de gol. Omul şi-a spus păsul, care este acelaşi cu cel al multor produse ale socialismului, biruitor o vreme, în primii ani de democraţie originală. Dl Traian Băsescu s-a regăsit din nou, confortabil, în tabăra dlui Ion Iliescu, indiferent ce spune fiecare unul despre altul. Hazul nebun (şi trist) este că, dacă atunci majoritatea jurnaliştilor ţineau hangul lui ex, de data asta ne-a fost dat să auzim din guri străine de idee discursuri pro-regele Mihai. Se va spune că între timp le-a venit oamenilor mintea la cap, ca-n cazul ziariştilor de la Adevărul din 1990, care vituperau împotriva Regelui şi le indicau minerilor, la 14 iunie, unde este redacţia României libere. Le-a venit mintea la cap, mi se pare că autorul lui „Fire-ai al dracului, majestate!” şi-a cerut chiar scuze, dar mai ales au găsit un nou canal de atac împotriva actualului preşedinte. Iar cei care atunci mai apărau ideea măcar a respectului pentru monarhie fie au murit, fie s-au lehămeţit, fie se tem să mai dea vreo replică.
E greu să-l mai înveţi pe un adult istorie, cu atât mai mult când acesta a ajuns primul om în stat. E greu să-i mai schimbi unui fesenist autentic creierul implantat de şcoala comunistă, indiferent în ce funcţie s-ar afla. Dar să recunoşti recurenţele lui ex ca pe nişte simptome şi ca pe nişte teste, şi azi, după atâţia ani, nu e greu deloc, ceea ce şi facem aici.
Nicolae Prelipceanu este publicist
