PRM, un esec garantat

In iuresul iscat de rivalitatea dintre PD-L si PSD, in batalia pentru Capitala ce-i antreneaza pe Blaga si Oprescu, paravan pentru ciocnirea Basescu-Iliescu, am scapat din vedere un aspect important: caderea libera a PRM, procentele putine pe care le-a obtinut la aceste "locale", faptul ca a fost eclipsat de PNG etc. Parca nu intamplator, cu vreo trei zile inainte de duminica primului tur de scrutin, liderul acestei formatiuni politice a avut o prestatie lamentabila, facand spume la gura si luandu-se la tranta nu cu doi redactori de la "Catavencu", ci cu propriile fantasme care au inceput sa-l paraseasca. Intreba la acea emisiune Liviu Mihaiu: oare nu exista cineva in televiziune care sa-l evacueze pe Vadim? Nu era nimeni, fiindca Vadim se evacueaza singur. Poporul roman, asa hibrid cum este, cu oameni valorosi, dar si cu lichele, se pare ca a ales. Nu-l mai intereseaza nici o forma de extremism, e dezgustat de tipete si nu mai crede in declaratii emfatice fara acoperire. Poporul roman, mucalit si realist, s-a vindecat de demagogie. Oamenii sunt constienti ca tara e putreda de coruptie, dar prefera coruptia moale, lunecoasa, perfida oricarui fel de radicalism. PRM (impreuna cu al lui lider congestionat sau turgescent, cum preferati) piere pe limba lui fiindca intr-adevar limba s-a inrosit si s-a umflat. Oamenii rad cand vad un asemenea spectacol, asa cum rad de un clovn boit prea tare. Ne aducem aminte de acea potemkiniada din anul de gratie 2000, cand Vadim a ajuns in al doilea tur de scrutin impreuna cu Ion Iliescu, iar atunci toata floarea opozitiei s-a bulucit sa-l voteze pe harsitul activist ca sa scape tara de demonismul tribunului. Mare cacealma ni s-a mai tras si putini au fost aceia care si-au tinut capul pe umeri pentru a nu cadea in capcana autoumilirii ce li se intinsese. Inca de atunci s-a vazut limpede ca CVT e o masca si atat, asa cum si Becali e tot o masca pe care oamenii puterii, gen Basescu ori Iliescu, o agita pentru a aduna voturi in vistieria personala. Era lui Iliescu s-a incheiat, asa cum s-a incheiat si era lui Vadim. Stelele urcate pe firmament sunt mai in spiritul natiunii. Basescu, Becali, oameni de pahar si pragmatici, care nu se sfiesc sa se autointituleze anticomunisti si la o adica crestin-ortodocsi, au un graunte din substanta "romanului etern", sunt mesteri la fatade si la vorbe mari, dar in iatacul personal isi numara atent bistarii. De aceea, caderea libera a PRM nu are cum sa ne mire. Era de asteptat ca mitralierele si puscariile sa nu mai fie nici macar pe gustul romanului resentimentar o data ce am intrat in UE si NATO. Iar ideea tribunului sau a cui o fi fost de a o impinge in fata pe Anca Petrescu pentru functia de primar general al Capitalei, aceasta in calitatea domniei sale de arhitect al lui Ceausescu, nu a fost deloc inspirata. Romanii nu admira Casa Poporului – Horia Patapievici afirma in "Politice" exact contrariul, dar a trecut ceva timp de atunci – si cred ca in mod real nu au admirat-o niciodata. O detesta, dar se folosesc de ea ca si de apartamentele in care locuiesc si pe care le iau ca atare, fiindca nu au in alta parte unde locui. Oricum, pasiunea ca si mandria de a trai la bloc s-au cam dus. Romanilor in general le place sa stea cu picioarele pe pamant. Sceptici si critici, nu iubesc megalomania. Atat altitudinea reformei morale, cat si abisul caintei le sunt straine. Sau le arunca… dincolo de Prut.