Prin refuzul nominalizării lui Sevil Shhaideh în funcția de premier, Klaus Iohannis stârnește prima criză politică a ultimilor ani. Va birui sau va fi un al doilea învins al serviciilor? Iată întrebarea.
Demersul șefului statului nu este însoțit de o justificare a gestului. Garantul respectării Constituției se opune propunerii majorității parlamentare PSD+ALDE. L-a sfătuit pe Liviu Dragnea să revină cu altă propunere. Dar ce se întâmplă dacă șeful celui mai important partid parlamentar apare cu aceeași nominalizare? Iată dilema. Printr-un al doilea refuz riscă suspendarea și adâncirea crizei în pragul Anului Nou? În Constituție nu e prevăzut acest aspect. Serviciile dau lovitura de stat mai ales în aceste perioade. Riscă Iohannis sau are un plan în mai mulți pași?
Amânarea de vineri a prevestit furtuna de ieri. Sevil Shhaideh prezenta un risc de vulnerabilitate a statului? Dacă într-adevăr soțul este spion al lui Bashar al-Assad, președintele principalei forțe politice trebuia informat. Fie i s-a prezentat un dosar, fie i s-a dat cu flit din partea Administrației Prezidențiale. Dacă soțul e problema, președintele nu poate să iasă în public și „să dea din casă“. Nicio prevedere constituțională nu dă dreptul serviciilor secrete să se amestece în formarea unui guvern. Klaus Iohannis centrează și tot el e prins în offside? Sau joacă tare? Încă nu ne-a demonstrat că e un președinte jucător. Să lase binemeritata vacanță de la Miami pentru largi consultări cu partidele parlamentare, singurul drept constituțional, sau rămâne la ceas de seară la vila sa cu șefii acelorași servicii care l-au făcut dispărut pe Sebastian Ghiță?
Cacealmaua e singura soluție inoperabilă. Nu mai merge cu jumătăți de măsură. Liviu Dragnea e singurul președinte de partid care a învățat să mute ca la șah. Dacă i-a dat președintelui pionul otrăvit? Cine îl mai salvează pe garantul respectării legilor? Serviciile secrete? Acestea sunt primele care înclină balanța. Pe cine să se bazeze Iohannis? Pe o opoziție destructurată, în care Traian Băsescu e portavoce? Sigur că va trece în noul an cu „guvernul meu“. Dar ce legitimitate parlamentară are Dacian Cioloș să treacă bugetul de stat prin Parlament? Niciuna. Iată încă o lovitură dată stabilității statale. Președintele poate trimite două propuneri personale către Parlament. În cazul refuzului repetat, șeful statului poate demite Parlamentul și organiza alegeri anticipate. Orice specialist în marketing politic poate spune că PSD e pe val. O astfel de acțiune ar da vânt în pupa corabiei lui Liviu Dragnea. Își permite pendularea pe marginea prăpastiei? Ca orice montaniard, are simț de conservare, dar în același timp tocurile doamnei nu sunt adaptate acestui joc. Mare problemă și-a iscat președintele. Oamenii simpli ar zice că și-a băgat singur mortul în casă.
Pe cine se sprijină neamțul? Merkel e departe. Trump nu e încă în poziția oficială. PNL e în derivă. USR de-abia merge la grădinița politică. Nu are decât o singură soluție: serviciile secrete. Dar în ce democrație brațul înarmat al statului impune guverne? Doar în America Latină.
Revenind la Sevil Shhaideh, apropiații o recomandă ca pe o specialistă în domeniul programelor europene și o femeie foarte hotărâtă. Nimeni nu pune în discuție competența sa managerială. Și atunci, unde e hiba? Soțul. Păi dacă soțul are o agendă secretă și vrea să fure secretele de stat prin patul doamnei, iată problema. Poate fi. Suntem stat membru NATO. Prim-ministrul are acces la informații clasificate. Ea deține și un certificat ORNISS, pe care eu l-am refuzat demult, neavând ce face cu el. Dacă măritișul e cu enteres, de ce instituțiile statului i-au dat în 2012 cetățenia română? Ce să facă serviciile secrete acum? Ce știu ele mai bine. Lucrează pe sub masă. Că dacă ar avea probe l-ar expulza în 24 de ore.
Eu continui să cred că Liviu Dragnea i-a servit președintelui un os care se fixează în gât. O altă nominalizare i-ar știrbi autoritatea președintelui PSD? O va face în interesul coabitării? Sigur că o poate face, dar președintele nu dă semne că vrea acest lucru. Klaus Iohannis, prin încăpățânarea sa, își joacă mandatul. Din profilul său psihologic nu reiese spiritul războinicului. Pe ce se bazează? Pe o opoziție firavă sau pe serviciile secrete? Eu de la început am crezut în a doua variantă. Dar de dragul opoziției să sacrifice stabilitatea statală? Sigur că oamenii sistemului i-au pregătit o strategie în mai mulți pași. Poate să propună el însuși un alt nume de persoană aparținând coaliției majoritare? Da, poate. Nimic nu-i îngrădește acest lucru. Dar poate fi și refuzat. Dragnea e o nucă tare. Are președintele sprijinul Departamentului de Stat? Poate că da, poate că nu. În cazul în care îl are, poate fi acuzat de către majoritatea politică de servirea unor interese străine statului român. Peste cincizeci de ani noi ne-am luptat să vină americanii. Direct, Administrația americană nu se poate implica. Eu nici nu cred că are firele atât de întinse. Florida este pentru Iohannis doar un loc de sejur, Washingtonul e departe. Principalul său sprijin e în serviciile secrete. Aceste organisme nu acționează la vedere. Ele pot șantaja, ridica politicienii în crucea nopții, pot transmite informații pe surse, dar nu sunt abilitate, ca-n America Latină, să construiască majorități parlamentare.
Mulți susțin că Securitatea e de partea urmașului FSN. Nimic mai greșit. Ea este asemenea caracatiței care se reorientează. E permanent acolo unde se află pupitrul de comandă. Dar CSAT-ul nu este îndrituit să se amestece. Și ce e de făcut?
Klaus Iohannis renunță la binemeritata sa vacanță din Miami. Rămâne acasă și organizează rezistența. Cu ce preț? Rămâne cu Dacian Cioloș, un premier singur în calea furtunii, de ți-e milă în ce situație critică a ajuns. Numai premier să nu fii atunci când se dau loviturile de stat.
Sigur că implicarea chiar voalată a serviciilor secrete tot o lovitură de stat maschează. Poate rămâne Cioloș la Guvern, dar cu deficite majore de democrație.
E mare lucru să știi să te declari învins. Ai pierdut azi o luptă, dar mâine poți lansa o nouă ofensivă. Cu politica de budoar și cu șantaje securistice poți trece iarna, dar primăvara e anotimpul ieșirii sindicatelor în stradă, când nici mama Unchiului Sam nu-l va mai putea salva pe Klaus Iohannis.
N-aș vrea să fiu atunci în pielea președintelui.
