O Europa intoleranta fata de cei care apara in continuare valorile care au format-o era gata sa se predea tarului Putin. Saptamanile care au precedat summitul UE-Rusia au fost stupefiante. Diplomatia si birocratia europeana s-au napustit asupra Poloniei, pe care au acuzat-o ca blocheaza inceperea negocierii unui nou Acord de Parteneriat si Cooperare cu Rusia.
Presiunea formidabila asupra Varsoviei reflecta o perversa dorinta a unei bune parti a establishmentului UE de a ceda in fata diktatului rusesc. Si nu este rodul exclusiv al animozitatii elitei liberale europene fata de conservatorii frati Kaczynski. Caci, in chestiunea relatiei UE-Rusia, cei doi gemeni polonezi, Lech si Jaroslaw, canta chiar partitura Uniunii Europene, partitura „solidaritatii” atat de des si uneori, ipocrit invocata de „greii” Europei: solidaritate a statelor membre cu Varsovia in fata embargoului impus de Moscova asupra carnii din Polonia (desi carnea poloneza este acceptata fara probleme pe piata UE); solidaritate a statelor membre in chesiunea sigurantei energetice a UE.
In problema energetica, Polonia, secondata de Lituania, sustine ceea ce Uniunea Europeana a sustinut pana acum, ca Rusia trebuie sa ratifice Carta Energiei. Tratatul prevede deschiderea catre investitiile occidentale a sectorului rusesc de gaz si petrol si accesul la conductele rusesti. Carta mai e menita sa asigure si ca toate tarile europene vor beneficia de un tratament egal din partea Rusiei.
Moscova a semnat acest Tratat in 1998, dar nu l-a mai ratificat. Dupa venirea lui Putin la putere, petrolul si gazul au devenit cele mai puternice arme ale politicii externe rusesti. Iar Rusia doreste relatii directe, bilaterale, cu statele europene, negandindu-se nicidecum la un tratament egal sau la o negociere cu blocul UE. Si pana acum, Putin a avut castig de cauza, ajutat fiind de nesabuinta lui Schroeder, care a decis unilateral sa lege Germania de Rusia printr-o conducta prin Marea Baltica, scotand astfel din joc Polonia, Estonia, Lituania si Letonia.
Tot „europeneste” vorbesc fratii Kaczynski (dar si noile state membre din Estul Europei) si atunci cand cer Bruxellesului ca mandatul de negociere a noului Acord cu Moscova sa aiba si o parte politica, nu doar componenta economica. Pana acum, oficialii de la Bruxelles au tot spus ca Uniunea Europeana e o „comunitate de valori”, nu doar o simpla piata comuna. Ar fi tocmai timpul sa o demonstreze acum, cand represiunea vocilor critice din Rusia a luat proportii inspaimantatoare dupa uciderea Annei Politkovkaia si a lui Aleksander Litvinenko.
Teoria Kremlinului e ca Polonia&Co. blocheaza dezvoltarea unei relatii armonioase cu UE, seamana in UE neincrederea in Moscova, Polonia si tarile baltice nefiind in stare sa priveasca spre viitor, la cooperarea cu „noua Rusie”, din cauza ranilor trecutului. Multi europeni sustin si ei aceasta teorie.
De fapt problema establishmentului european nu e cu frustrarile si temerile fratilor Kaczynski sau ale noilor state membre. Acum o luna, la Lahti, liderii europeni luau cina cu Vladimir Putin. Rusia blocase Georgia, Anna Politkovskaia fusese ucisa cu doua saptamani inainte. Thomas L. Friedman, editorialist al „New York Times”, remarca un articol care descria intalnirea de la Lahti. „Deunazi, BBC a citat un important cunoscator al UE care vorbea despre liderii Uniunii Europene. Stii ce se petrece cand ajung in aceeasi camera cu Putin? Se prosterneaza cu totii si ii spun „Vladimir, te iubim””. „Wall Street Journal” facea o avanpremiera a aceleiasi intalniri de acum o luna, din Finlanda. „A sosit vremea ca Europa sa confrunte cateva din noile realitati ale politicii globale, iar domnul Putin este un profesor ideal. In ultimele luni, Kremlinul si-a schimbat opinia despre UE, de la o organizatie birocratic irelevanta, catre una care ameninta grav interesele rusesti. Europa, ca ideal si spatiu, s-a dovedit prea atractiva pentru fostii valali ai Moscovei.”
Liderii europeni s-a intalnit ieri din nou cu „profesorul” lor in ale politicii globale, Vladimir Putin. Tot in Finlanda, dar la Helsinki. Presa comenteaza ca summitul ar fi fost „un fiasco”, pentru ca UE nu a reusit sa vorbeasca pe o singura voce, si nu a inceput negocierea unui nou acord cu Rusia. Incapatanarea Poloniei a salvat totusi Uniunea Europeana de la umilinta lansarii cu fast a unor negocieri cu Putin, chiar in ziua in care Litvinenko murea la Londra, acuzandu-l de dincolo de mormant pe Vladimir Putin.
Gelu Trandafir, jurnalist
