Luni, Coaliţia pentru Familie, apropiată Bisericii Ortodoxe, a depus la Parlament cele trei milioane de semnături strânse pentru iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei – mult peste numărul de 500.000 prevăzut în Constituţie.
Modificarea vizează definirea familiei, în articolul 48, drept “căsătoria liber consimţită între soţi”, care ar urma să fie înlocuită cu “între bărbat şi femeie”.
Efectul acestei modificări ar fi interzicerea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. De fapt, aceasta este deja interzisă prin Codul Civil, unde “căsătoria se încheie între bărbat şi femeie”. Dacă interdicţia există deja, de ce e nevoie de o acţiune de asemenea amploare?
O posibilă explicaţie ar sta în dorinţa Bisericii Ortodoxe (supusă, conform sondajelor, unui proces de erodare a încrederii) de a-şi îmbunătăţi imaginea, activând o temă extrem de populară (conform unui sondaj IRES din august 2015, 82% dintre românii adulţi sunt împotriva căsătoriilor homosexuale). În aceste condiţii, nu a fost greu să se colecteze, cu ajutorul reţelei preoţilor ortodocşi, cele trei milioane de semnături – mai multe decât toate cele adunate de către toate partidele pentru toţi candidaţii de la actualele alegeri locale.
Pe de altă parte, există în Europa (şi nu numai) o tendinţă de modificare la legislaţiilor în sensul oficializării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex (în prezent, legale în majoritatea ţărilor occidentale). În iulie 2015, o decizie a CEDO stabilea că nerecunoaşterea legală a relaţiei cuplurilor formate din persoane de același sex de către statul italian încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la viață privată și de familie. Or, situaţia din Italia este similară celei din România: Codul Civil italian definea căsătoria drept o uniune între persoane de sex opus, dar Constituţia nu impunea această condiţie. Este probabil că iniţiatorii procesului de revizuire a Constituţiei române au dorit să prevină o eventuală sentinţă similară în cazul României sau chiar o decizie în acest sens a Curţii Constituţionale, în baza prevalenţei legislaţiei europene asupra celei interne în materia drepturilor omului.
Care sunt şansele de reuşită a demersului de modificare a Constituţiei? Următorul pas ar fi adoptarea propunerii, cu două treimi din voturile membrilor fiecăreia din cele două Camere. Dată fiind actuala componenţă a Parlamentului, e greu de crezut că vreunul dintre partidele parlamentare va îndrăzni să se opună unui proiect care se bucură de o atât de puternică susţinere populară. Mai ales că, probabil, discuţia se va purta în sesiunea din toamnă, în preajma alegerilor parlamentare. Aşadar, acest pas va fi făcut fără probleme.
Va urma supunerea legii de modificare unui referendum. Având în vedere cei 82% care îşi declară aversiunea faţă de căsătoriile homosexuale (şi, în general, homofobia manifestă ca opinie dominantă), este previzibil un vot pozitiv cu largă majoritate. Ar putea fi o problemă cu întrunirea cvorumului. Dar, previzibil, Coaliţia pentru Familie va exercita presiuni pentru programarea referendumului simultan cu alegerile parlamentare. În aceste condiţii, cvorumul (30% din numărul persoanelor cu drept de vot) va fi uşor de întrunit.
În tot acest parcurs ar putea interveni un singur obstacol. Articolul 152 (alineatul 2) al Constituţiei prevede că “nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”. Or, este evident că modificarea limitativă a definiţiei familiei restrânge, în raport cu actuala formulare, dreptul de a se căsători al unor categorii de persoane. Curtea Constituţională va fi chemată să-şi dea avizul asupra proiectului de revizuire, moment în care mă aştept ca judecătorii ei să fie supuşi unor presiuni extreme din partea partizanilor iniţiativei legislative.
Pe fond, ar trebui să ne întrebăm care ar fi argumentele morale ale modificării Constituţiei. Argumentaţia prezentă pe site-ul Coaliţiei este centrată pe ideea legăturii indisolubile dintre familie şi creșterea și protecția copilului. Concepţia e unilaterală, conform ei, căsătoriile fără copii ar fi ilegitime. Sunt invocate studii care ar dovedi că “adulții căsătoriți, în comparație cu cei necăsătoriți, câștigă mai mult, sunt mai sănătoși fizic și emoțional, sunt mai fericiți, mai productivi, mai angajați social, beau și fumează mai puțin, trăiesc mai mult, au rate mai scăzute ale violenței domestice, găsesc viața a fi mai plină de semnificație și sens, cu impact pozitiv în sănătatea lor psihică”. Dar argumentul e reversibil: pentru a putea câştiga mai mult, a fi mai sănătoase, a trăi mai mult etc. persoanelor homosexuale ar trebui să li se acorde dreptul de a se căsători.
