Ca optiune politica am fost si voi ramane crestin-democrata (PNTCD). Dar diacronic privind, ma simt efectiv legata de cele doua partide istorice care de-a lungul ultimelor doua secole au ctitorit suveranitatea si modernitatea Romaniei. Sunt bucuroasa in prezent ca PNL e condus de un lider (care e si premier) fara tangente cu PCR, cu Securitatea si excrescentele lor. De acelasi statut se bucura si tinerii lideri din conducerea partidului, desi, conform judecatii mele, sunt uneori prea galagiosi, prea excentrici pentru a nu parea superficiali. Sper ca-si vor tempera conduita.
E usor sa vii cu critici, adesea neintemeiate, chiar daca se adevereste ca actualul guvern a facut fata onorabil tuturor greutatilor ivite in cei doi ani de guvernare. Disidentii din PNL precum dnii Valeriu Stoica si Theodor Stolojan sunt folositi de presedintele Basescu, care viseaza la construirea unui megapartid obedient directivelor lui. Domnia sa nu suporta partidele istorice, vreau sa spun legitimate istoric. Dupa PNTCD (1997), azi, isi indreapta, iata, privirea demolatoare spre PNL. Inca un pas si vom ajunge din nou la cultul personalitatii. Ma intreb tot mai mult ce tangente au acesti domni cu democratia (nu doar de fatada), cu liberalismul sau cu crestin-democratia.
Dar sa-i luam pe rand:
Presedintele Basescu pare pana in ziua de azi sa ignore crimele comunismului. Poate tocmai datorita aversiunii sale fata de acea legitimare istorica a partidelor despre care vorbeam. Astfel, pune la cale variate stratageme, vizibile, prin care sa-si realizeze proiectul sau ascuns, dar cel mai statornic: rasturnarea guvernului si inlocuirea premierului cu Theodor Stolojan, chit ca dl Calin Popescu Tariceanu se bucura de credibilitate pe langa oficialii occidentali si de increderea multor romani. Toate reformele legislative, institutionale, economico-administrative, in baza carora ne vom integra in UE sunt rezultatul stradaniilor guvernului si ale premierului. Consider ca in prezent avem cel mai bun guvern si cel mai bun premier de saisprezece ani incoace. Altii mai buni nu sunt, in prezent. Notez in treacat ca legaturi intre dnii Traian Basescu si Theodor Stolojan existau inca de pe vremea guvernarii CDR, cand, intr-un moment de criza, ministrul Transporturilor Basescu il propunea pe Theodor Stolojan ca premier. Cine se folosea de cine, inca de pe atunci, si in ce scopuri?
Dar sa revin la disidentii liberali. De mult consider ca fiind abuzive, pentru a nu spune necinstite, actiunile dlor Stolojan si Stoica. Mai intai, de a fi batut, de mai bine de un an, drumurile judetelor si canalele televiziunilor pentru a aduce critici nepotrivite conducerii PNL, in loc sa-si fi expus ideile critice in cadrul Biroului Permanent, cat timp fusesera membri ai partidului. Iar apoi, dupa excluderea lor din partid, lansarea acelei platforme (din care lipsesc obiectivele programatice, cuprinzand doar sageti otravite la adresa premierului) tot in calitate de liberali, spun dansii, frizeaza lipsa celui mai elementar bun-simt politic si chiar a unei minime “platforme” etice.
Ma intreb ce fel de liberali sunt domniile lor.
Dl Valeriu Stoica, in calitatea sa de fost ministru al Justitiei, nici macar n-a incercat sa restructureze institutia de care raspundea, necum sa incerce sa stopeze coruptia. In schimb, a pus umarul la discreditarea PNTCD in cadrul Conventiei Democrate si la alte combinatii politice anti-CDR. Jocul cui il facea? In preajma alegerilor din 2000 se intalnea in ascuns, la Paris, cu adversarul politic al CDR, cu dl Adrian Nastase.
Dar dl Theodor Stolojan, ce garantii de buna-credinta si de liberalism politic poate prezenta? Provenind dintr-un PCR totalitar (s-a vazut si in cuvantul sau de la Pitesti, in asprimea lui nedreapta), trecand apoi prin FSN – antireformist si antiliberal al dlui Ion Iliescu a primit sa-l inlocuiasca pe dl Petre Roman, mai deschis reformator. Odata instalat ca premier, una dintre primele masuri pe care le-a luat a fost sa “confiste” oarecum valuta agentilor economici depusa in banci, restituirile nefacandu-se decat in lei, dar saltand concomitent valoarea dolarului la dublu fata de leu, in virtutea unei asa-zise liberalizari a acestuia. Rapt? Stabilizare de tip stalinist? Descurajarea sectorului privat si al investitorilor straini? In ce priveste legea electorala (in vederea alegerilor din 1992), premierul Stolojan a adus reglementari discriminatorii fata de diferite categorii de alegatori, menite sa favorizeze formatiunea dlui Iliescu.
Scopul articolului este de a reaminti liberalilor, celor dezorientati, sa nu se lase amagiti de vituperarile scrasnite ale unora. Ele nu sunt un semn al fortei si al hotararii. Forta si hotararea se masoara in fapte si realizari. Infaptuirea e cea care conteaza si nu ezitarile care preced. In cazul de fata, guvernul si premierul au fost in stare sa reconstruiasca credibilitatea externa a Romaniei, intrarea in UE pe usa din fata, conditiile de aderare impuse fiind indeplinite: reforma justitiei, combaterea coruptiei, modernizarea infrastructurii rutiere, securizarea frontierelor, alcatuirea unor proiecte viabile de modernizare a vietii rurale, a sistemului sanitar etc., etc. Toate acestea redau romanilor o licarire de speranta, dupa atatia ani de descurajare.
Nu aveti dreptul, domnilor Traian Basescu, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica, dupa ce v-am vazut adesea in posturi demolatoare, nu aveti dreptul, acum, cand lucrurile merg simtitor spre bine, sa ne rapiti acea licarire de speranta.
Doina Cornea, publicista, disidenta a regimului comunist
