Cu sufletul la Alba Iulia, cu mintea la București, dar cu ochii spre ruta cea mai scurtă spre Focșani am purces la drum. Acolo erau cei care o servesc. Viorica Dăncilă și 4-5 miniștri au participat la parada militară din orașul Micii Uniri și la toate evenimentele de după. Cu siguranță că n-a scăpat de mâna lungă a jihadului #rezist. O serie de huiduieli, obișnuite la București, ne-au amintit că rezistența e vie.
Poate că nu mergeam dacă doar cu câteva seri înainte nu aș fi avut nenorocul de a fi în platoul unei televiziuni cu un absolvent al Paris-Dauphine, mare finanțist al USR, care încerca a ne lămuri că salariile minime nu ar mai trebui taxate. Adică, 1,2 milioane de oameni să nu plătească asigurări sociale, impozite etc. Omul vorbea ca pentru tefeliști. Ce individ cu mintea întreagă ar renunța la aproape 10 miliarde lei la buget doar pentru a fi pe placul tefeliștilor? Sigur că norocul nostru e că USR nu va guverna niciodată țara, nu va ajunge să o servească, dar să o blocheze, posibil asta să-i fie misiunea?
În timp ce Călin Popescu Tăriceanu vorbea despre tinerii care și-au făcut un model din Coldea și Kövesi, mari admiratori ai vipuștilor și ai cătușelor, mă gândeam cum Podemos, omologul USR din Spania, a blocat pur și simplu conducerea țării timp de patru ani de zile. Formațiunea se opunea la orice. Și că paella e prea colorată. Nicio măsură nu era bună. Clar că misiunea de luptă a noii ideologii de tip indignados e să facă statul nefuncțional. În interesul cui e lesne de înțeles.
La Focșani, Viorica Dăncilă a făcut o baie de mulțime. Cât de firesc s-a purtat cu oamenii simpli? A vorbit cu toată lumea. I-a ascultat. Mesajul majorității celor din Vrancea era „Să nu cedați!“.
În urmă cu un secol, Armata Română a apărat pe linia frontului de la Mărășești – Oituz fărâma din Regat ce mai rămăsese. Sigur, cu ajutor francez. Niciodată românii nu au fost antioccidentali, așa cum zugrăvesc jihadiștii pereții de pe rețelele sociale.
Cei care servesc România au fost în mijlocul tradițiilor și al obiceiurilor străbune. Sigur, știm că responsabilii cu blocada și-au făcut un portdrapel împotriva a tot ceea ce reprezintă legătura cu trecutul. Ei reprezintă „Omul nou“, acel individ propovăduit de tablele ideologice ale bolșevismului și ale nazismului.
Cinste celor care servesc România! O repet, așa cum salutăm noi în Ardeal cu „Servus“. Oare câtă lume cunoaște etimologia acestui cuvânt?
La origine, cuvântul modern „servus“ este o elipsă (rest al unei expresii, obținut prin suprimarea unor cuvinte în plus) a expresiei „Ego servus tuus sum!“, ceea ce vrea să zică „Eu sunt servitorul tău!“, cu sensul „Mă pun la dispoziția ta!“, „Sunt gata să te slujesc!“ etc., conform președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Expresia se folosea în Antichitatea romană. „Servus humillimus!“, tradusă literal „Sunt sclavul cel mai plecat!“ sau „Sunt slujitor preaplecat!“ ori „Slugă preaumilă!“. Salutul acesta era folosit atunci doar între bărbați și venea numai dinspre inferior spre superior.
Nu-i spui unui prim-ministru „Servus“. Dar un părinte te poate saluta așa.
La dispoziția românilor e un guvern ales. Miniștrii Cabinetului Dăncilă au demonstrat la Focșani, printre oameni, că știu noțiunea firescului, dar și a măsurii pașilor, atunci când au încins hora cea frățească.
Nu au fost decorate doar steagurile de luptă, nu s-a dat doar onorul comandamentelor în pas de defilare, nu s-au elogiat doar eroii, a coborât și modernitatea peste orașul Micii Uniri. Proiecțiile 3D cu momentele eroice, punerea watermark-urilor pe clădiri au uimit pe cei aproape 5.000 de moldoveni prezenți în Piața Unirii, mulți dintre ei veniți din străinătate, diaspora mult invocată.
Sigur că, fiind sărbătoare, s-a servit și fasole cu ciolan. Deși oamenii nu se salută cu „Servus“, au cinstit oficialii cu aplauze, la fel ca pe reprezentanții glorioasei Armate Române. Nu știu de ce – dar îmi închipui – Jandarmeria s-a bucurat de cele mai lungi bătăi din palme.
Baia de mulțime a Vioricăi Dăncilă a fost o răsplată, nu?
Expresia „Cinste celor care servesc România“ are pentru mine semnificații mult mai profunde. Un antiglobalist convins, la fel s-a declarat și prezentatorul Octavian Ursulescu, poate vedea altfel firul subțire dintre conservatorism și autoimplozia națională. Niciodată românii nu au fost mai divizați. Poate că așa s-a și transmis prin tubul de dren și perfuziile administrate celor cu capul în nori ce și-au făcut o noimă din a-și huli țara. Și ei servesc, dar servesc la alte mese.
Discutând cu mulți primari liberali din zonă și cu social-democrați, le-am explicat că cele două partide ar trebui să fie singurele care asigură puterea și opoziția. Le-am amintit de momentul rușinoasei Păci de la Buftea, neiscălită niciodată de Ferdinand cel Loial. Ion. I.C. Brătianu s-a înțeles cu Alexandru Marghiloman, liderul conservatorilor, să joace rolul de prim-ministru pentru o perioadă scurtă, cât să se încheie pacea cu Germania. Consecințele acesteia ar fi fost catastrofale: concesiuni pe 90 de ani, plata în resurse și bani gheață. Un dezastru. A urmat fantastica aliniere a planetelor și României i-a ieșit totul. Și atunci grație desantului americanilor în Europa. Deodată, toate cărțile au ieșit: Unirea cu Basarabia, cu Transilvania, revenirea Bucovinei de Nord, dar recunoașterea internațională, marele câștig în urma Conferinței de Pace de la Paris, nu s-ar fi putut duce acasă dacă diplomații români nu s-ar fi aliniat cu năzuințele poporului român. Atunci liderii politici au servit țara. Și Regina Maria a servit-o. Cum a știut ea mai bine.
Cinstirea celor care servesc țara, la fel ca elogiul eroilor, trebuie să fie un legământ între oamenii care simt pericolul invaziei noului bolșevism, drapat cu drapele pe care stau scrise: libertate, stat de drept, justiție etc. Și fascismul s-a instaurat tot prin invocarea democrației populare. Cei care mai credem în România vom cinsti întotdeauna pe cei care servesc țara. Putem zice că ei sunt servitorii noștri? Poate că e prea mult.
La Focșani, reprezentanții Guvernului s-au purtat cu cinste. Și au fost cinstiți de oameni. Cinste celor care servesc țara! Nu ne e rușine să salutăm așa.
