Faptul că Mihai Fifor a demisionat din funcția de ministru al Apărării înaintea ședinței Comitetului Executiv arată că cineva i-a comunicat pe surse că urmează să fie mazilit. Probabil că s-a crezut prea sigur pe el și pe ițele ascunse ale sistemului. Și Adrian Țuțuianu a dat petreceri în munți cu Hans Klemm, ambasadorul SUA, înaintea achiziționării rachetelor Patriot de la Raytheon, în urma driblingului la Legea Offset, și semnării unui acord de înarmare guvern la guvern.
Surse de la Bruxelles susțin că un fost prim-ministru al coaliției PSD-ALDE s-ar fi pronunțat că el nu poate conduce un Executiv condus de doi penali. La scurt timp de la afirmația făcută, în camerele cu urechi, i-a venit sentința: retragerea la vatră.
Că pleacă Lucian Șova de la Transporturi, Dănuț Andrușcă de la Economie, că o întinde Bogdan Cojocaru de la Comunicații nu e sfârșitul lumii, atât de des invocat de propagandă, e un semn de primenire. Nimeni nu e bătut în cuie, zidit în temelia ministerului. Ca să nu mai spunem că lipsa lor de performanță s-a văzut din Lună. Au fost recompensați pentru activitățile de partid, dar au pierdut examenul competenței. Ura și la gară!
Despre Comunicații nu poți spune decât că funcția bate gradul, nu vom trăi noi momentul unui ministru civil peste apărarea cibernetică a statului și peste programatorul-șef, loc vital de acțiune a lui Big Brother, ascuns prin cotloane ministeriale sau adnotat în protocoale nedescoperite încă.
Faptul că Paul Stănescu nu și-a prezentat demisia și a așteptat votul arată că omul nu e singur pe lume, deși până de curând era considerat un biet baron local.
Nicolae Bădălău și-a pierdut pistolul, dar a câștigat o funcție ministerială. I-a luat locul mult criticatului Andrușcă. E șef la Economie. Poate să-și dea proba de foc a competenței. De la grupul de prietenie cu Republica Estonia și din îndepărtata Panama, Bădălăului i s-a dat o dublă șansă: pe de o parte, Filiala Giurgiu a PSD; pe de altă parte, greu încercatul Minister al Economiei. E în măsură să ne uimească. Gură mare are. Mai trebuie puțină mișcare. Și viziune.
Opt ministere și-au pierdut miniștrii. O schimbare de formă sau o răsturnare de situație?
Orice guvern are nevoie de un suflu nou. Faptul că CEx-ul a dispus un pic de mișcare de cadre nu strică. Schimbarea șefilor, bucuria nebunilor – parcă așa se spune.
Plus că mai există încă destui care și-au imprimat deja crucile cu funcțiile de demnitari și nu poate să treacă viața pe lângă ei, precum tradiția prin Centenar, fără să fie răsplătiți cu o poziție ministerială.
Despre Gabriela Firea, atitudinea din jocul politic i-a arătat aspirațiile și prejudecățile. Folosind o detentă mult prea mare, dorind să ardă etape, s-a văzut lipită de orizont, fără a-și fi pregătit costumația de astronaut. Mai are o șansă. Să uimească bucureștenii cu proiecte realizate, nu idei proclamate, între o diluție a firii, contra poluției naturii politice. Un om poate fi un bun comunicator, poate fi lăudat de target, dar acestea nu întrunesc condițiile unei funcții prea înalte. De ieri, Gabriela Firea a coborât din stratosfera liber impusă în condiția umană liber aleasă. Și-a dorit prea mult și i s-a răsturnat planul. Dacă vrei să-ți faci KO liderul de partid, trebuie nu numai să ai o umbră, ci și un pic de forță și mai multă minte.
Vor țipa coțofenele sistemului că Gabriela Firea și cei lăsați la vatră se vor grupa într-o nouă formulă politică. Experiența politică a demonstrat că orice disidență din PSD, mai ales când e la guvernare, e sortită eșecului. Care e câinele care ar pleca de la măcelărie pentru o iluzorie funcție într-un cabinet al frustraților. Unde nu e carne e mai mult circ.
CEx-ul de ieri l-a validat pe Codrin Ștefănescu în funcția de secretar general. Comitetul executiv l-a pus în post, deși se ocupa demult de bucătăria partidului, fiind un gurmand care știe cum să aleagă meniul și cum să citească mutrele chelnerilor.
Pleacă unii să cânte la o altă masă. Doar nu credeți că îi va primi Dacian Cioloș în vitrina sa fără CUI. Cod Unic de Identitate. Nici că se va da Ludovic Orban deoparte să vină la putere un grup al noilor rezistenți.
Rezistența necesită răbdare, dar și calificare. Nu toată lumea poate lua autobuzul și căuta pe coclauri străzi unde sunt casele demnitarilor. Îți trebuie stomac pentru rebeliune. Dacă ai vocație de Jean Valjean, mai recitește „Mizerabilii“.
Schimbarea de fond e un wildcard dat Vioricăi Dăncilă pentru marea provocare a anului viitor: președinția Consiliului Uniunii Europene. Nu poți atinge ținte înalte cu cocoșați. CEx-ul a eliberat-o de vietățile cu dublă comandă.
Tot mă întreb: oare Paul Stănescu, Gabriela Firea, Mihai Fifor credeau că pot roade cașcavalul din interior fără a se vedea găurile? Se spune că întunericul e lipsa luminii. Dar pierderea politică nu e o ușurare? Mă întreb. Poate că oamenii ăștia de-abia acum pot stârni regretele eterne în urma lor. Orice ceas din urmă poate fi cel dintâi, dacă știi să faci pasul înapoi pentru asaltul final. Nu toată lumea, însă, știe să și piardă. Când se retrage în adăpost, pisica își ascute ghearele. Când e prea lihnită, toarce. Când e prea bine hrănită, lenevește. Unde se pot încadra loser-ii de azi? Se văd ei într-un comitet de salvare? Au vocație de salvatori?
