Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cazul Doina Azoicăi sau despre România captivă

Iulian Capsali Actualizat: 28.06.2018 - 08:09
Iulian Capsali

Patru ani de umilințe pornite de la DNA, suportate de prof. dr. Doina Azoicăi, fosta decană a UMF Iași, urmărită și târâtă în judecată - condamnată în prima instanță la 3 ani de închisoare - pentru că a primit de la tatăl unui student marocan, prin poștă, o tavă și un ibric.

Share

Era un gest de mulțumire, nu o mită, pentru faptul că fiul, după câteva peripeții, a reușit să se înscrie la facultatea de medicină, astfel că pe lângă buchetele de flori trimise, tatăl tânărului a trimis tava și ibricul prin curier, scriind pe cartea de vizită „Un petit souvenir” (un mic suvenir). În zadar tatăl, care este și medic, a trimis bonul din Maroc, care demonstra că ceainicul era ceva rizibil ca preț, în jur de 20 de euro.

Astfel de obiecte tradiționale, cumpărate de localnici direct de la producători, au prețuri mărunte, iar în magazine se găsesc pe toate drumurile, fiind cumpărate mai ales de turiști. Bonul nu a fost luat în calcul, întrucât DNA a cerut o evaluare proprie, din care reieșea că tava și ibricul ar fi costat, la noi, 900 lei, deci ceva peste 200 de euro. Ca să o poată condamna, valoarea a fost mărită artificial de 10 ori! 

Cariera doamnei profesoare Doina Azoicăi a fost distrusă, întrucât DNA-ul Laurei Codruța Kövesi trebuia să raporteze depășirea planului cincinal la condamnări ale persoanelor publice importante, repere ale societății civile. Chiar și după ce a fost pusă sub acuzare de DNA, iar anchetatorii i-au interzis să mai rămână decan în perioada în care este cercetată sub control judiciar, a fost votată de Senatul UMF în funcția de prorector, întrucât avea parte de toată încrederea factorilor de decizie ai instituției, după peste un deceniu de muncă academică.

În urma punerii sub acuzare de către DNA, Universitatea a dat acest comunicat, din care spicuim: „Membrii Consiliului de Administraţie al Universităţii iau act cu revoltă de comunicatul de presă al Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la presupusa luare de mită a decanului Facultăţii de Medicină din cadrul UMF. Doamna Prof.dr. Doina Azoicăi, membru marcant al comunităţii academice şi medicale din România, este acuzată pe nedrept de luare de mită. Considerăm că este ridicol ca un gest simbolic al unui coleg din spaţiul arab (oferirea de cadouri la musulmani face parte din «Sunna» – Tradiție – n.n.) - tava şi ceainicul sunt simboluri ale zonei islamice - să fie privit că o luare de mită, cu atât mai mult cu cât acest cadou a fost trimis prin colet poştal, la sediul universităţii, doamna decan nefiind în localitate (...)“. Din câte știu, „mita” a zăcut pe biroul dumneaei, fără că doamna decană Azoicăi să fi știut, vreme de câteva zile. 

După condamnarea în primă instanță la trei ani cu suspendare, a urmat  retragerea completă din conducerea Universității. O viață de muncă și o carieră academică distrusă, profesoara universitară Doina Azoicăi fiind cea care ar fi urmat în mod firesc să fie aleasă în funcția de rector al UMF Iași, după prof. Vasile Astărăstoae.

Acesta din urmă, alt „decapat” de către DNA și Justiție, întrucât a deranjat, mai ales că era și președintele Colegiului Medicilor, prin opoziția vehementă la privatizarea Sănătății, obiectiv neoliberal promovat de administrația Băsescu (cel care a și închis zeci de spitale din zonele defavorizate ale țării), care ar fi servit marilor companii trans­naționale de asigurări și corporațiilor din domeniul medical, adică a lovit în interesele (care în acest caz sunt de miliarde de euro!) celor pe care Statul Paralel îi slujește. Asta ar fi însemnat un dezastru umanitar, întrucât cetățenii dintr-o țară săracă, așa cum este România, nu și-ar fi permis nicio procedură medicală minimală (consult sau analize), nu mai vorbim de una complexă (o operație, de ex.).  

Pentru un ibric și o tavă care au costat în jur de 20 de euro, s-a dispus urmărirea doamnei profesoare Azoicăi și au fost operate înregistrări ambientale care ar fi urmat să demonstreze rețeaua de „mare corupție” din Universitatea de Medicină și Farmacie Iași. Acestea, ca și procesele – trebuie precizat: Curtea de Apel Iaşi a dispus, pe data de 25 iunie, achitarea profesoarei ieşene, decizia fiind definitivă – ar fi costat Statul, potrivit unor experți, suma de 500.000 de euro! Întrebarea îndreptățită care se pune este: cine și cum dispune recuperarea acestor bani publici? Să lăsăm, deocamdată, în afara discuției prestigiul social distrus al celui cercetat. Apropiații au relatat despre prăbușirea moralului doamnei profesoare Azoicăi în toți acești patru ani în care a stat cu sabia lui Damocles asupra capului, cădere accentuată de prima condamnare. Trebuie precizat că justificarea achitării de către judecătorii instanţei de control judiciar a fost făcută prin aceea că FAPTA NU ESTE PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ! Deci, deși au fost cheltuite sume fabuloase pentru o presupusă mită de câțiva euro, în final nu au fost produse probe pentru acuzare! 

Cine plătește pentru viețile distruse și ruina ­psihică a zecilor de cazuri din ace­eași sferă de presupuse fapte de corupție, pentru multele (zeci? sute?)  MILIOANE de euro cheltuite abuziv pentru ca România să intre în zona nefrecventabilă a corupției endemice proferate de la tribuna Parlamentului European de personaje funambulești ca Monica Macovei sau Cristian Preda, de presa acoperită a Statului Paralel și de oamenii politici puși în slujba acestuia? Sume uriașe cheltuite pentru impunerea și stabilizarea unui climat de teroare într-o țară condusă totalitar de servicii, a căror ingerință nedemocratică în viața Justiției - atât în faza investigațiilor penale efectuate de procurori, cât și în cea de judecată -, implicit în viața politică și economică, poate fi studiată în protocoalele (secrete, la data când au fost semnate) de colaborare dintre SRI și Parchetul General, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii șamd. 

Cazul Prof. dr. Doina Azoicăi vine în completarea multor altora: Dan Radu Rușanu, președinte ASF, achitat după ce a fost ținut în arest preventiv, ca un infractor periculos, vreme de patru luni;  “lotul Bîrsan” - 4 judecători de la ICCJ, achitați după 7 ani de procese;  președintele PNL, Ludovic Orban, fost candidat la Primăria Capitalei, achitat; Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului, după ce a fost urmărit și ascultat luni de zile, inclusiv în campania electorală, achitat; Victor Ponta, fost prim-ministru, achitat; Tiberiu Nițu, procuror-general, obligat să demisioneze, dosar clasat; Toni Greblă, judecător la Curtea Constituțională, achitat după ce a fost obligat să demisioneze și a fost terfelit în presa acoperiților întrucât s-a opus legilor „Big Brother”, după spusele sale victima unei conspirații la care a luat parte George Maior, actualul ambasador în SUA, gen. Coldea și Laura Codruța Kövesi, șefa DNA, șamd. 

În niciun stat civilizat din lume nu s-a întâmplat așa ceva: tot acest eșafodaj securistic ne-a aruncat în mocirla anilor negri ai bolșevismului! Am devenit, în câțiva ani, un stat captiv, polițist, colonia periferică ideală pentru corporații, un „no man’s land” în care se pot impune lesne ideologiile gregare, demente, ale corifeilor sexomarxismului ce aplică inginerii sociale fără precedent în istoria umanității!  

În locul demisiilor și demiterilor, deși sunt vizibile distrugerile sociale și personale produse de această poliție politică, deși sunt publice achitările zilnice, în cascadă, asistăm la disperarea Sistemului, care face apel la grupurile dezorientate ce ies în stradă ca să-și apere torționarii... Ca și când, în decembrie 1989, noi, tinerii de atunci, am fi ieșit în stradă ca să-i apărăm pe cei care țineau țara sub dictatură! Sau în Piața Universității în 1990 am fi luptat pentru continuarea terorii Securității. Iar elitele intelectuale, de genul Ana Blandiana, Mihail Șora, Victor Rebengiuc, ca să nu mai vorbesc de Gabriel Liiceanu (un adorator al Zeiței Slujirii ce conduce DNA) nu numai că nu denunță calamitatea totalitară, dar o și sprijină în stradă! Asta în timp ce președintele României sfidează o decizie a CCR, deci neagă supremația Constituției și a obligativității normelor în vigoare. 

Tot acest tablou nu arată decât o Românie captivă în care reeducarea „elitelor” și a unei părți activate social prin ONG-urile globaliste a reușit. Statul și societatea sunt într-un marasm controlat, iar necesitatea demantelării Statului Paralel este vitală pentru ca România să nu eșueze complet în totalitarism. 

Poate face asta actuala coaliție de guvernare? Până acum, prin faptul că a mărit sumele și așa colosale (cele mai mari din NATO/cap de locuitor) destinate serviciilor secrete, arată că actuala coaliție încearcă o coabitare cu acestea. 

Iar acest tip de comportament sinucigaș va duce, fatalmente, la dispariția ideii de democrație plebiscitară, un „ideal” al elitelor corporatocrate. 

Frica cea mai mare a acestor elite este ca nu cumva România să meargă pe drumul suveranist al Poloniei, Ungariei, Cehiei, chiar și al Bulgariei. Iar pentru asta sunt capabile să pună în practică scenariul, deja verificat, al ucrainizării, cu o piață (Euro-Maidan) ce va duce la fascizarea străzii (negarea în forță a rezultatelor alegerilor democratice) și la terorismul structurilor de forță.    

Comentarii

loading...