Anticomunism de cazarmă

Marius Ghilezan Actualizat: 25.05.2021 - 08:34
Marius Ghilezan

A devenit trendy să te declari urmaș de luptător anticomunist. Doar așa de salon, fără a lupta pentru dreptatea eroilor adevărați ai neamului. Nu mai există întâmplări profunde în cotidian, doar simple parade de identități, în acord cu cea ce vrea lumea.

Share

Zilele trecute, doar creștin democrații și-au adus aminte de însemnătatea zilei de 20 Mai. Pe deoparte “Duminica Orbului” din 1990, în care Ion Iliescu ieșea triumfător președinte, cu un procentaj zdrobitor și - pe de alta - ziua de naștere a Seniorului Corneliu Coposu.

Firește liderii vremelnici ai partidelor politice nu au găsit prilej pentru a aduce un omagiu supraviețuitorulului temnițelor comuniste, primul fruntaș politic care s-a exprimat clar, încă de după căderea Cortinei de Fier, pentru integrarea în Uniunea Europeană și pentru aderarea la NATO. Adevărații anticomuniști nu mai sunt azi la modă.

Ce l-a apucat pe liderul social democrat?

S-a trezit fleoșc, însă, Marcel Ciolacu, în emisiunea “civilului’ Radu Tudor să se dea urmaș de deținut politic. “Bunicul din partea mamei a murit la Canal,” a mărturisit suav liderul PSD. Totodată, a reamintit opiniei publice că și moșul lui Sorin Grindeanu era la Sighetul Marmației “pe tabel.”

Liderul PSD nu a avut flerul să aducă aminte de Corneliu Coposu, semn că europenismul din el e altfel decât al fruntașului țărănist. Un europenism de vasalitate, nu unul de suveranitate.

Pe vremea când Corneliu Coposu ținea steagul democrației într-o mână și într-alta “sula în coastele lui Ion Iliescu,” așa cum neinspirat a spus fostul președinte criptocomunist, Marcel Ciolacu, fiu de ofițer, chinuia “dreptul” la Universitatea Ecologică din București, o facultate particulară, înființată de Dolphi Drimer, făcut “penal” după descoperirea diplomelor false date unor italieni.

E fancy acum să te dai anticomunist, ba poți pune chiar și coroana regală, dacă nu ai frunzulițele la rever, semn de apartenență la elită.

În PSD "nu sunt ofițeri acoperiți" și baba se piaptănă

desen de Ștefan Popa Popa'S

Pe Marcel Ciolacu nimeni nu-l bănuia de simpatii anticomuniste. El a fost mai mereu fecior de ofițer. Săracu, nici Academia Națională de Informații nu a biruit-o în final, chiar dacă era trendy - prin anii prieteniei politicienilor cu Binomul - să fii cursant la Intelligence-ul românesc, la școala de făcut securicii.

De ce s-a pus la dispoziția publicului pe un subiect arzător? Colaborarea sa cu serviciile secrete?

A spus răspicat că în conducerea PSD nu sunt ofițeri acoperiți. Fără a-și da seama și contrar vigilenței moderatorului, un prim protagonist al noii școli de informații, a lăsat loc de evadare. Pot fi în conducerea partidului agenți de influență, deducție logică.

Cuvântul apăsat și zâmbetul de Ferentari, îmi lasă impresia că Marcel Ciolacu e un demn urmaș al lui Traian Băsescu. Și acesta din urmă spunea prin anii ‘90 că nu era ofițer acoperit, pentru ca la o beție să-mi recunoască: “piticule, niciodată nu veți avea probe.” Și iată, chiar dacă și-a distrus dosarul, fostul comandant de vas e în fața celei mai înalte instanțe de judecată, fiind acuzat că ar fi fost colaborator al Securității.

Marcel Ciolacu e sigur pe el, asemenea fuzetei pe butucul de rulment. Fără a sufla vreo vorbă despre politicieni, “agenţii acoperiţi din presă nu vor fi deconspiraţi niciodată”, a declarat fostul director al SRI, George Maior, lăsând la plecarea, de la comanda SRI, o stare de incertitudine neliniştitoare, în urma sa.

Să credem cuvântul lui Ciolacu sau pravila serviciilor secrete?

Clar sau clarissimo? Tautologiile sunt necesare, acum când s-a declanșat competița națională “cine e mai anticomunist decât altul”. Ne-am umplut de astfel de luptători, ca frunzele cartofilor de gândacii de Colorado.

Și râdem și râdem, căci nu știm cine dintre noi toarnă la Securitate, aveam să ne spunem mereu în anii tinereții din comunism.
Bănuim pe mulți colegi, puține probe. Culmea, un turnător din liceu avea să fie pus de țărăniști director la un mare institut din orașul meu natal, Timișoara, după victoria Convenției Democrate. “S-au schimbat vremurile”, avea să mă asigure de bunele sale intenții.

Ciolacu se bazează pe prevederile legii de organizare a SRI și a altor servicii secrete, potrivit cărora agenții acoperiți nu vor fi deconspirați.

Ce l-a mânat în luptă? Diferența de zece procente dintre el și partidul său, el fiind mult sub cota de simpatie a partidului.

Mulți din PSD murmură pe la colțeni. Ciolacu e cu “Unitatea” după el. Să fie acesta motivul ripostei? A propriei încleștări în cămașa de forță a anticomunismului de uzanță sau de complezență?

Qui s'excuse, s'accuse, vorba francezului

Nu-l crede nimeni că nu pădurile îl țin în spate. Toți spun la televizor că e civil, dar în privat, că a izbit-o de pereți pe Viorica, la îndemnul umbrelor.

Trăim astăzi din percepții. Nu mai avem nevoie de evidențe. Odată ce s-a pus stigmatul e greu de dat jos.

E o îngrămădeală de anticomuniști de-ți vine să dai de pământ cu toată memoria Pieței Universității și să-ți faci harakiri.

Dar, totuși, fiecare om are o șansă. Marcel Ciolacu are prilejul de a se exprima plenar, în Parlament.

Teoria ca teoria, dar "praftica," domnule Ciolacu!

Dacă tot se declară anticomunist, iată că a venit momentul să ceară reîntoarcerea votului pentru Legea privind Muzeul Comunismului, respins cu largă majoritate recent în Parlament, dacă tot se declară urmaș de deținut politic. Sau să solicite reîntoarcerea lui Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, în guvern. La demiterea sa de către Cîțu, noul urmaș de deținut politic, marele lider social democrat european nu a avut nicio reacție.

Mai mult, printr-o nouă lege, unor urmași ai deținuților politic, li se restrâng drepturile. Își mai amintește Ciolacu că și el a votat Legea Adnagi?

Dacă era atât de anticomunist cât vrea să pară, de ce a amânat până la Calende votul pentru nominalizarea Oanei Stănciulescu, pe postul vacant din CNSAS? O poate face acum. Nu e prea târziu.

Fiecare credincios are dreptul la mântuire. Deci și Marcel Ciolacu. Poate și-o caută, hai să-l ajutăm!

Vocile lumii

Horațiu Pepine

“Există o multitudine de variante prin care agentul îşi poate menţine statutul public şi care depinde de specificul platformei pe care activează: poate fi naţionalist cu panaş sau europenist exigent, poate fi avocat al investiţiilor occidentale şi prieten al ambasadelor, după cum poate denunţa neoliberalismul american şi globalizarea”, descrie Horațiu Pepine în Deutsche Welle.