Una dintre cele mai cunoscute românce din perioada interbelică a fost Ana Cumpănaş, cunoscută şi ca „Femeia în roşu“. Aceasta îşi datorează celebritatea gangsterului american John Dillinger, pe care l-a predat în cele din urmă poliţiei, în schimbul recompensei puse pe capul acestuia de 10.000 de dolari.
„Femeia în roşu“ a purtat mai multe nume, semn al unei vieți cu de toate: Ana Cumpănaș, Ana Sage și, printre ai ei, Tușa Ana.
Tușa Ana s-a născut la Comloș, în Banat, în 1891. La 23 de ani, gata măritată, pleacă peste Ocean, unde, după o perioadă mai neagră, optează pentru una dintre cele mai vechi profesii ale omenirii. La apus de carieră, intră și în afaceri: devine patroană de bordel, ba chiar de mai multe bordeluri. Noul statut îi aduce bani și acces în sferele vedetelor iconice ale Prohibiției americane: e protejata lui Al Capone și amanta
inamicului public nr. 1 al FBI-ului, John Dillinger.
A fost, se spune, cea mai bogată româncă din America acelor ani. Faima, însă, și-a câștigat-o prin altceva.
Suntem în 20 mai 1936. Realitatea ilustrată publică o poză cu Ana Sage la sosirea ei în România, după expulzarea din Statele Unite. O săptămână mai târziu, într-o zi de miecuri, Ilustrațiunea română reia subiectul și prezintă un profil al „Femeii în roșu“, realizat în trenul care o ducea la Timișoara. Redăm mai jos ineditul text:
De o săptămână, țara noastră adăpostește un personaj senzațional, care, sub numele de „Femeia în roșu“, a preocupat la un moment dat pe toți amatorii de extraordinar din Statele Unite, care, slavă Domnului!, nu sunt niciodată lipsiți de emoții puternice.
„Femeia în roșu“, cum au numit-o ziarele americane, e compatrioata noastră Ana Cumpănașu-Sage, care, după o viață puțin cam aventuroasă, s-a reîntors în țară, unde, cu banii agonisiți, își va face o fermă frumoasă la Comloș, satul ei natal.
N-a trecut prea multă vreme dela moartea celui mai celebru gangster pe care l-a cunoscut America, John Dillinger, supranumit „Inamicul public No. 1“. La un moment dat, isprăvile gangsterului au ajuns atât de îndrăznețe, încât bătălia de lungă durată dintre el și poliție era urmărită de toată America cu pasiune. Ana Sage a fost aceea care, bucurându-se de prietenia gangsterului Dillinger, l-a denunțat poliției pentru premiul de 10.000 de dolari.
Ieșind dela cinematograf, Dillinger a fost împușcat, Statele Unite fiind astfel scăpate de teroarea celebrului bandit, care nu se dădea înapoi dela nici o fărădelege. După moartea gangsterului, Ana Sage a părăsit Chicago. Era mai prudent să nu mai stea în orașul crimei, unde oricând amicii lui Dillinger ar fi putut să se răzbune. S-a retras în California până ce a primit dolarii și apoi a luat drumul spre țară.
În adăpostul satului liniștit din Banat voia să uite viața prea încordată pe care a dus-o în Chicago.
Ana Sage e o femeie tânără și frumoasă, îmbrăcată discret, cu o pălărioară modernă și o haină de bun gust, e tipul perfect al femeii americane moderne, așa cum ne-o arată ecranele cinematografelor. Am avut prilejul să o vedem în gara Timișoara. Deși pare puțin plictisită de insistențele ziariștilor – tot timpul călătoriei a fost hărțuită de întrebările gazetarilor de toate neamurile și de magneziul fotografilor de toate rasele -, răspunde, totuși, cu amabilitate întrebărilor noastre.
Curiozitatea profesională ne îndeamnă să-i punem o primă întrebare:
De ce presa americană v-a supranumit „Femeia în roșu?“
Ana Sage se întristează la amintirea unor lucruri ce nu par a fi tocmai plăcute. Totuși, nu ezită să ne răspundă.
A.S.: În ziua când l-au ucis pe Dillinger, convenisem cu poliția să fiu îmbrăcată într-un „complet“ roșu, pentru ca gangsterul să poată fi ușor recunoscut în mulțimea care ieșea de la cinematograf. A fost un moment foarte greu. Poliția îmi promisese că-l va captura pe „Johnny“ viu. Deși știam că-l așteaptă scaunul electric, totuși, când l-au împușcat în fața mea, am avut un moment de mare groază. Omul acesta murise din pricina mea. Cu toate acestea, scăpasem America de primul ei dușman.
Complicii lui nu au încercat să se răzbune?
A.S.: Nu. Am fost lăsată în pace, dar am avut totuși prudența să plec din Chicago și să mă stabilesc pentru o vreme în California. De altfel, și complicii lui Dillinger erau bucuroși că au scăpat de el. Omul acesta îl avea pe diavolul în el, nici un complice de al său nu era, alături de el, sigur de soarta ce-l aștepta. Mulți dintre cei ce l-au ajutat au fost uciși fără milă de Dillinger. Pentru toată lumea, moartea lui a fost o adevărată ușurare.
Cum l-ați cunoscut pe Dillinger?
A.S.: Printr-o prietenă a mea, Pally Hamilton, care trăia cu el. Dillinger tocmai își făcuse o operație la un doctor celebru, pe care l-a plătit cu 25.000 dolari, dar pe care a avut grijă să-l împuște după ce acesta îi transformase complet trăsăturile feții. Îi spunea Johnny și se dădea drept reprezentant al lui Fox-film la Chicago. E interesant că nu avea niciodată bani. Deși jafurile lui se cifrează la mai multe milioane dolari, a rămas un mister pentru toată lumea ce a făcut cu sumele enorme pe care le-a furat. Știu că de multe ori îi dădeam ori eu, ori Pally bani pentru mașină sau pentru taxi. Deși era urmărit de toate polițiile din America și pe capul lui se pusese un premiu de 10.000 de dolari, Dillinger era calm, se amuza ca un om inocent și niciodată nu i-a trecut prin minte că va putea fi prins de poliție.
Ce proectați să faceți în România?
A.S.: Sunt veselă că am ajuns aici, în țara noastră liniștită, unde nu există nici gangsteri, nici poliție americană. Voi face o fermă și voi vinde ouă și lapte „Ana Cumpănaș“. Nu vreau niciodată să mai aud de „Femeia în roșu“…
Cu trenul următor, Ana Sage a plecat spre Comloș.
Sfârşitul. Cimitirul săracilor
Tușa Ana a murit la 20 aprilie 1947, la Timișoara, în condiții misterioase. Se spune că în ceafa ei a fost găsit înfipt un ac lung. E una din variante. Să fi fost răzbunarea acoliților lui Dillinger? Nu avem încă un răspuns cert. Ceea ce a dat de gândit, însă, a fost biletul prins pe ușa ei: „Sunt plecată la țară“. Se știa că Tușa Ana era analfabetă și ori de câte ori era pusă să citească sau să semneze ceva, invoca lipsa ochelarilor de vedere. Finalul nu e foarte hollywoodian: cea mai bogată româncă a Americii a sfârșit în cimitirul săracilor din Timișoara.
