Omul modern este învățat să aibă voluptatea efemerului. Să se bucure de micile plăceri ale vieții, un fel de dresaj inițiatic pentru viața fără sens din timpul celei de-a cincea revoluții industriale.
Pe noua autostradă digitală, nu va mai exista semnul de circulație “oameni la lucru.” Inteligența artificială va prelua calvarul muncii fizice. Îmbuibații de la atâta stat nu vor avea burțile la soare, ci vor fi cantonați într-o serie de circumscripții ale plăcerilor, numite voiaje în paradis.
Inițiații au studiat îndelung comportamentul maselor. Nu vor să o mai pățească, la fel ca-n vremurile apuse. Învățând din greșelile trecutului, astăzi vin cu lecția manipulării pregătită. Nu mai cultivă competiția, ci crează universul plăcerilor. Frivolitatea ocupă timpul liber. Prin jocuri fără rost, îl transformă în timp mort. Omul nou devine o piesă din decorul irelevanței.
Noii monștri ai tehnologiei – care-i vor izbăvi de muncă pe leneși și-i vor trimite în șomaj tehnic pe harnici – nu vor mai avea nevoie de asistență umană. Ei se vor interconecta, având libertate de mișcare și inteligență artificială. Vor fi rapizi și gata să facă munci grele. Dotați cu emisfere tehnologice, se vor autoeduca și nu vor mai avea nevoie de asistență umană.
Lenea a ajuns un panaceu al fericirii
Puțini sunt cei care realizează pericolul alterării până la putreziciune a muncii umane. Lenea nu mai e stânjenitoare. A ajuns un panaceu al fericirii. Întreaga schimbare de paradigmă socială a fost îndelung cercetată. Nu vin bucuriile așa prin cornetul de semințe. De ani de zile, mânuitorii umbrelor și arhitecții destinelor au vârât prin țeava de internet cultura transformării timpului liber în timpul mort. Ce sunt acele jocuri de pe tablete și telefoane, decât frivole amăgiri ale competiției dintre om și calculator? Inteligenței sofisticate i se cultivă plăcerea dezgustului. Astfel, algoritmii sporesc relevanța derizoriului.
Toate acțiunile au un singur rol esențial: acela de a ține mintea omului ocupată.
Treptat, treptat, elocința răului va convinge omul modern că bucuria se obține din acțiuni simple, cum ar fi ridicat unui deget și stârnirea puhoiului de râs, la un simplu semn, desenarea unor bule în aer, în admirația proscrișilor să fie mintoșii lumii de mâine. Idiotizarea populației e un proces lung și cu multă perversitate.
Gregaritatea e noul ordin pe unitatea progresistă. Zădărniciți gândirea liberă și promovați misecuvenismul infantil, ar părea că sună directiva secretă. În același timp de vipie, anomia socială este must do-ul regimului profilactic al omului zadarnic.
Scoaterea nucii din coajă, o operațiune tot mai grea
Mai ușor să scoți nuca din coajă, decât apetitul omului pentru muncă. Ei știu asta. Paradisul plăcerilor e întins de mult, doar că omenirea în ansamblul ei nu s-au prins de forța devoratoare a frivolității. A efemerului sub forma deliciului sacrosant.
Caraghioșii și pezevenghii vor deveni acrobați ai marelui spectacol de circ. Impresia și sentimentul se vor disocia visceral, printr-un regim pasteurizat al măcelului psihologic colectiv.
citește: Amurgul Vestului
Băieții nu riscă. În prima revoluție industrială, au creat proletariatul ca masă de manevră politică. Când mijloacele de producție s-au emancipat, mașinile creau noi mașini, nu mai era nevoie de lucrători.
Prin „Capitalul,” Karl Marx a pregătit primul paradis tehnologic. Nu faci nimic și comunitatea te răsplătește. N-a mers cu îndoctrinarea!
În țesătoriile din Franța, aveau să apară luddiții, distrugătorii războaielor de țesut. Era în firea omului să lucreze. Încă de la facera lumii, ființa avea dublu rol: de procreere și de căutare a hranei, prima muncă din comunitatea ancestrală.
Revoluțiile industriale și formarea omului nou
În Germania, acelor „der Fabriken immer näher,” timiterea muncitorilor în șomaj – pentru a stârni apetitul de revoluții contra ordinii imperiale – n-a ținut. Nu doar că n-au făcut revoluția scontată, ci chiar s-au înrolat să lupte în armata Kaiserului, în primul război mondial. Pentru a evidenția și mai mult eșecul marxismului, aceștia au cumpărat și obligațiuni de război.
Fiindcă masele au refuzat să le satisfacă poftele de rebeliune, marii finanțatori ai vechii resetări, din a doua revoluție industrială, au tocmit un grup de revoluționari de profesie și au dat lovitura de stat în Rusia. Nici crimele leniinismului, nici cele ale stalinismului n-au reușit să scoată sufletul din om și să-l transforme într-o unealtă vegetală.
A urmat al doilea război mondial. Bărbații s-au dus la lupte, crezând în misiunea lor istorică.
Fiindcă n-a mers cu sclavia tehnologică nici în timpul Războiului rece, s-a trecut la etapa vânării de vrăjitoare. Tinerii erau puși să caute vrăjmași și în scorburi, doar să le țină timpul ocupat.
Marile mișcări din Franța anilor ’70 și SUA, protestele studenților, pan-sexualismul, erotismul debordant, anularea pudorii sociale, mișcarea flower-power, apariția primelor subculturi, formațiuni agregate de Școala de la Chicago, n-au fost decât niște ecluze de dirijat torentul social, în sensul dorit de stăpânii lumii, aceiași care au inventat și marxismul, ca mișcare de eliberare de spirit.
În a treia revoluție industrială, au apărut primii muguri ai irelevanței cu titlu de cablaj social, de interconectare a nimicului cu derizoriul, prin cultivarea lejerității și a consumerismului ca redută a inimaginabilului posibil, simple găuri de plasă. Pentru a sădi jemanfișismul și troglodismul epileptic în gena umanității, au trecut la next level.
Stăpânii nu vor sclavi educați
De când au fost ei pe lume, stăpânii nu și-au dorit un sclavagism educat, ci doar o masă de manevră și carne de tun pentru războiul lumilor.
Astăzi, pe timpul celei de-a cincea revoluții, totul s-a schimbat. Au creat inteligența artificială, nu cu scopul faraonic al construcției piramidelor pentru eternitatea unui nume de rege, ci pentru dezangajarea și scurtcircuitarea apetitului de muncă și de cunoaștere a omului modern.
Dacă vreți, noile bucurii de plimbare cu trenulețul de vacanță prin insule, poreclit de o serie de prieteni trancariciul, fac parte din concernul atrofierii simțurilor și al ruperii legăturilor armonice dintre impresie și sentiment. Omul nou trebuie învățat să se bucure de lucruri mici, nu să caute esența vieții sau nemurirea sufletului.
VOCILE LUMII
Günther Anders
Filosof german
“Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș. Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, să gândească, să reflecteze. Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății,” avea să scrie Günther Anders în cartea “Absolescența umană.”
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
