Nu corupţia ucide, ci nepăsarea.
Marele flagel care bântuie poporul român e mizeria ascunsă sub preş. Nu coronavirusul e marele duşman, nici medicul căruia i se strecoară un plic după ce a salvat o viaţă, ci neputinţa şi grija românului pentru moartea caprei vecinului.
Am importat de la italieni la început macaronari pentru pipiţele noastre blonde. Apoi, ne-au adus deşeuri radioctive. Cu sprijinul hegemonului ni s-a transferat anticorupţia, ne mai agreată în cizmă şi atât de drag tăvălită cu sutienele rupte prin pieţe.
Commora lucrează cu multinaţionalele
Mafia italiană transportă deşeuri toxice în fabricile de ciment din România. Şi niciun gând de protest. Seringi, ace infectate, arsenic, mercur, metale grele ajung în haldele de produs ciment. Commora şi-a cimentat afacerile cu boşii elveţieni ai materialelor de construcţii, care niciodată nu vor da socoteală, nici dacă omoară capra vecinului. Materialele toxice sunt incinerate şi ajung direct în plămânii noştri, fără ca nimeni să nu controleze nimic, dezvăluie o investigaţie transfrontalieră realizată sub umbrela Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP).
Bucureştiul e sub un nor de smog. Dimineaţă de dimineaţă. Ca unul care a ales să se mute la ţară, asist mereu la o ploi de confetti negre din cer. Cade săptămânal apocalipsa, iar organele de mediu chicotesc pitite în cuştile oficiale, numite institute de standardizare.
Din vocaţie europenişti, dar din comportament, murdărici
Suntem ghena de gunoi a Europei. Continuăm să fim din vocaţie europenişti, dar din comportament, murdărici. Nu întâmplător cea mai grea înjurătură de la graniţa Ungariei cu România e “büdös oláh!”
Pe români nu-i zgândăre mirosul. Nu li se umflă nările de revoltă că la marginea marilor oraşe ard câmpuri de gunoi.
Societatea întovărăşită, în conclavul pe care eu l-am apostilat civil, nu protestează. Străzile din faţa guvernului nu sunt luate cu asalt. Intifiada #rezist nu are tema gunoiului. Aşa se demonstrează (a câta oară? N.A.) că protestele din România au fost regizate în altă parte şi dirijate din cele două păduri din dreapta şi de stânga.
România are cel mai ieftin gunoi din lume, depozitat pe câmpii și lunci, în păduri, la marginea pădurilor, pe malurile apelor curgătoare, pe malurile apelor stătătoare, în fundul curților unde stă neclintit cu deceniile. Viermii ne mănâncă.
Procuror: „România este într-un risc major şi iminent să devină lada de gunoi a întregii Europe”Soluţia? Modificarea Legii 101/25.04.2006
Vocile lumii:
“România îmi crează sentimentul veşniciei şi-mi aminteşte de copilărie.” Prinţul Charles, moştenitorul tronului britanic
“Bucureștiul are una dintre cele mai frumoase librării din lume”, The Telegraph.
“V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci şi mai proşti,” Constantin Brâncuşi
Ciorapii curcubeu şi gunoiul din satul bunicii
Imberbii noştri cu ciorapi curcubeu şi fetele cu buze siliconate, în ton cu millenarismul troţkist din alte părţi, hălăduiesc cu plăcuţele suedeze în gură, uitând că sub ei fierbe cloaca celor mai infecte microorganisme ale Europei.
Le put ţăranii. Îi freacă grija de credinţa patriarhală. Călăresc turbodiesel-urile şi caii putere din şroturile germane, fără a privi în oglindă. Vin din ţara satelor părăsite şi a autorităţilor nepăsătoare că se prăvale gunoiul şi apar artificial munţi de putregaiuri.
Sigur, diasporencelor nu le plac atributele de spălătorese. Slugăresc casele străinilor, şterg babele şi moşnegii străini la fund, iar casele bunicilor de la ţară le-au rămas într-o rână, stau să se prevale în vale, dar ei ies la mitinguri cu mânuţe de culoare clismei şi zic că salvează ţara.
Măi, europenişti de inimă rea. O ţară se salvează punând mâna pe sapă şi mulgând vaca, măcar în vacanţă. Iar în timpul robotitului zilnic pe la multinaţionale nu cu tasta hate, ci cu o acţiune de scos ţara din gunoi.
Ştiu că vă e ruşine că sunteţi români. Vi s-a inoculat această febră cambodgiană, a noului Pol Pot, ascuns în spatele birourilor de sticlă. Nu înţelegeţi că vrednicia nu se naşte din tastele bătute şi din sudălmile aduse celui care vrea să facă ceva pentru ţara lui, ci din mâna pusă de dimineaţă la dus gunoiul.
„Vrem o ţară ca afară, dar plină de gunoi”
Se spune că un catâr se recunoaşte după sănătatea dinţilor. Dar un popor care şade simandicos pe gunoaie şi strigă apucat: “vrem o ţară ca afară?” După cât de parfumate sunt progeniturile? Sau după cum ştiu să-şi urle drepturile impuse de agendele străine?
De câte ori merg la pescuit adun gunoaie şi peturi. Aşa am învăţat de mic. Mulţi se uită miraţi la mine. De ce o fac? De ce strâng ce alţii au aruncat?
De zece ani, imberbii mişcării #salvăm Roşia Montană au reuşit să strice o afacere de 20 de miliarde de dolari pentru statul român. Credeţi că pe pârâul Roşia sau pe afluentul Arieş sunt mai puţine gunoaie de când Junta #unitisalvam a dus localitatea în UNESCO? Zât.
Unde sunt tinerii spilcuiţi şi bine educaţi care să pună mâna pe hora salvării României de gunoaiele putredului Occident?
De ce nimeni nu protestează? Încă o probă că protestele au fost coordonate
Când colindam marile cancelarii ale Europei pentru dreptul nostru la integrarea în UE nu bănuiam că vom ajunge groapa de gunoi a Europei şi nimeni să nu ridice vocea revoltei naţionale.
V-am tot spus că protestele au fost păpuşărite de oameni asemenea lui Goeringen, posibil, cel mai mare beneficiar financiar al răsturnării de guvern.
Nu plăteşte nimeni o leţcaie pentru Ceauşescu să ducă duba în Piaţa Victoriei pentru o lege care să ne ridice din standardul actual de importatori ai dejecţiilor mai marilor Europei? Să fim şi noi mai curaţi decât ne pretindem? Sau nu e dezlegare de la marele filantrop?
