De praznicul Adormirii Maicii Domnului, românii au fost cei mai fericiți creștin-ortodocși. Milioane de oameni au stat cu sufletul la gură și cu inima la puls infinit. Sportul românesc le-a făcut o mare bucurie. O salbă de opt medalii de aur le-a stârnit, după un repaus prelung, mândria de a fi români. De departe, recordul mondial doborât de David Popovici a transformat masa de duminică într-un festin regal. Seara, Simona Halep a încununat marile performanțe, cu o victorie neașteptată la WTA-1000 din Toronto. La 200 m, David Popovici a luat din nou aurul, confirmând că este cel mai bun înotător european.
Românii, oriunde ar fi, nu uită că aparțin unei națiuni puternice.
La München, s-a auzit de șapte ori Imnul nostru național, de cinci ori la Campionatul European de canotaj, în incinta Regattei Centre, de două ori la Campionatul European de gimnastică din Olympiahalle.
În Foro Italico, decibelii au depășit până și pe cei de la concertele U2
În zidurile Foro Italico vor rămâne, precum sunt întipărite în pietrele Colloseumului, ovațiile publicului la luptele de gladiatori, zgomotul ca a unui avion cu reacție care decolează. 117,5 de decibeli au bubuit din piepturile entuziasmate ale suporterilor lui David Popovici, când a doborât un nou record mondial. Nivelul înalt al sunetelor a fost consemnat inclusiv de oficialii LEN, Federația Europeană de Natație.
”Zgomot ca al unui avion cu reacție care decolează?! La 117,5 decibeli, Foro Italico a înnebunit după ce l-a văzut pe David Popovici doborând recordul mondial la 100 m liber,” este mesajul postat de către cei de la LEN, pe conturile de social media.
Arena Centrală din Toronto a fost înțesată de români. Din toate piepturile strigau: “Si..mo…na!,” încălcând de multe ori canonul tăcerii. Purtată pe aripi de compatrioții săi, nevoiți să muncească la mii de km de țară, n-avea cum să piardă în fața puternicei brazilience Beatriz Haddad Maia.
Politrucii s-au agățat ca înecații de casca lui David
Sigur că politrucii, într-un exces de platitudini, s-au băgat și ei în poză, spre disperarea fanilor, răpuși de criza indusă de incapacitatea lor de guvernare.
Se simte ocazia lansării în marea competiție electorală din 2024 a patrioților. Institutul “Nézőpont” publica, în urmă cu o lună, un studiu care arăta că 65% dintre români îl simpatizează pe Viktor Orbán. Cineva a sesizat foarte bine, procentul uriaș se datorează neîncrederii în politicienii de la București, vânduți euroatlantismului și nu că l-ar vrea președinte al României.
Ca o pură coincidență, tot 65 % era și procentul românilor, într-un sondaj comandat de americani și realizat de un institut apropiat SRI, care doresc să vină la putere suveraniștii. Adică, patrioții.
Vă mai întrebați de ce au tăbărât ca un taifun liftele pădurilor pe liderii cu potențial? De ce Liviu Dragnea este atacat suburban de mijloacele media, pe care le-a miruit cu purcoaie de bani? De ce s-a fragmentat atât de mult mișcarea suveranistă de la noi? Acum, pricepeți de ce laboratoarele au nășit AUR-ul? Ca să țină la puls redus vâna patriotică. Măscăriciunile comise de unii lideri ai acestui partid surogat, în locul unei opoziții dure, conving tot mai mulți votanți că sunt fabricați din gudroanele securității.
Se merge până la suprimarea fizică a suveraniștilor!
Europa fierbe, chiar dacă Alianța Națională a pierdut în Franța. Matteo Salvini a fost o perioadă scurtă vice-prim ministru al guvernului Giuseppe Conte, în Italia, Jarosław Kaczyński, părintele Partidului Lege și Justiție (PiS), pentru o scurtă perioadă premier, s-a retras ca Maniu la Bădăcin, pentru a impune mai clar linia guvernării suveraniste.
Nu e ușor să te bați cu progresiștii cu lideri aflați în prima linie. Dar pentru că SUA dă tonul muzicii, de la toamnă vom asista la un reviriment al forțelor patriotice, poreclite naționaliste, de o propagandă uluitor de influentă.
“Lăsați orice speranță, voi care intrați aici!” – scrie pe poarta Infernului imaginat de Dante Alighieri. Ați fi crezut că mormântul lui este în Florența? Oh, nu. A fost dus la Ravenna și ascuns de hulpavii cuceritori ai cetății, fondatoare a renașterii timpurii. Marile spirite nu-și găsesc odihna-n glorie. Întotdeauna niște arlechini ai Iadului fac din nefiresc legi cârmuitoare.Și prea a dezvăluit Dante ițele infernului…
Lumea progresist-occidentală scoate toate săbiile și întreg aliotmanul pentru a zădărnici accederea la putere a forțelor dreptei naționale.
Italianului neconformist și apreciat în Liga Nordului, Matteo Salvini, i-au înscenat zeci de ambuscade, dar nu l-au omorât. Așa cum au procedat în cazul fratelui geamăn a lui Kaczyński (crimă neelucidată). Suveranistul Shinzo Abe a fost lichidat înainte de alegeri, pentru a nu declara neutralitatea Japoniei. Pe Marine Le Pen au șantajat-o, iar pe Eric Zemmour l-au restricționat de la apariții.
E greu să dai asaltul final. Dar 2024 poate fi atât în SUA, cât și în România, ultima redută.
Șansele patrioților români. Să nu amestece piperul cu muștarul!
Patrioții pot birui în țara noastră (strâns comandată de afară, prin intermediul zeloților securici) doar dacă se unesc și reușesc să proiecteze un viitor juicy, așa cum a reușit Liviu Dragnea, obținând 45,6% din voturi, în 2016. Din păcate, susținătorul Alianței pentru Patrie suferă acum de patima răzbunării față de cei care l-au trântit în beciurile noii orânduiri corecte politic. Nu mai are timp și chef să proiecteze viitorul în prezent.
citește și: Grafitul SALROM ar putea fi noul El Dorado
Alegătorii pot fi seduși de o poveste de prosperitate, nu de crime fratricide și de plătit polițe. Cine nu înțelege din puzderia de partide suveraniste, că o uniune națională a patrioților este necesară, iar aceasta să susțină un singur candidat la președinție, înseamnă că e unealta Diavolului.
Sportivii noștri de aur au demonstrat că neamul românesc are resurse fantastice. Lipsesc doar conducătorii cei drepți, loiali și apărători de țară.
Vocile lumii
Corneliu Coposu
“Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.” (163 de vorbe memorabile. Corneliu Coposu – ediție îngrijită și prefață de Marius Ghilezan)
