Doi reprezentanţi ai statului s-au confruntat precum Jean şi Bérenger din piesa “Rinocerii” a lui Eugen Ionesco.
Dar e necesară o punere în scenă a sionopsisului.
Partenerul strategic l-a trimis în România pe procurorul general al SUA, William Barr, nu pentru a explica de ce şi-a organizat petrecerea de ziua de naştere, în valoare de 30.000 de dolari, la unul dintre hotelurile lui Trump, ci pentru a-i înmâna o foaie de parcurs Anei Birchall, ministrul justiţiei.
Informaţia nu ar fi apărut în spaţiul public, dacă Centrul pentru Resurse Juridice nu ar fi sesizat Consiliul Superior al Magistraturii. Victor Alistar, reprezentantul societăţii civile în forul constituţional a iniţiat un dialog fascinant între un om şi un perete.
Nu e de glumit. Şefa CSM, Lia Savonea i-a solicitat ministrului Justitiei, Ana Birchall, în ultima şedinţă a Consiliului, să mărturisească dacă a primit o foaie de parcurs privind statul de drept cu procurorul general al SUA, William Barr.
Judecătorul Gabriela Baltag, membru in CSM a ridicat tonul în timpul primului act şi i-a cerut Liei Savonea să o întrebe pe Viorica Dancilă dacă i-a dat mandat Anei Birchall pentru a semna un astfel de document.
Sigur că prin respingerea candidaturii Danei Gîrbovan de către preşedinte pentru postul de ministru al justiţiei e limpede că doamna Birchall are în altă parte decât în Palatul Victoria obedienţa. Cine a trimis rinocerii pe stradă? Încă nu s-a aflat. De aceea, marele monarhist Ionesco rămâne genial. Fiecare pricepe ce ar vrea sau trebuie să priceapă.
Revenind la fascinantul spectacol dintr-o sală cu geamul oval, nu în biroul oval al marelui stăpân al rachetelor şi al centralelor nucleare, omul care împarte lumii 5G-uri, cum aş împrăştia eu seminţele de iarbă pentru a-mi petici găurile din gazonul proaspăt semănat, dialogul dintre doi calificaţi şi mandataţi ai statului s-a transformat într-un dialog al surzilor.
Dialogul dintre un magistrat şi un perete
Dialogul dintre un prim magistrat şi un plenipotenţial al guvernului, era să zic al ambasadei din Băneasa, cea cu vultur, nu cu patria a priori pe gât, a ajuns în ochii publicului drept un scatch de mare rafinament al absurdului. Ce am înţeles noi profanii, a fost dialogul dintre prim magistrat şi un perete.
În sala care nu semăna a paşilor mărunţi, sceneta e similară cu cea a apariţiei rinocerilor din opera cu acelaşi nume, a lui Eugen Ionesco. Doar proiecţia în timp e alta.
La întrebările normale ale Liei Savonea, cea care se lăuda că are genunchii roşi prin atâtea tribunale a aruncat asemenea celui care se simte vinovat: vă răspund în scris, fără a preciza dacă scrisul e cu pana ambasadei sau cu stiloul din pădure.
Ştie doamna Birchall din judiciarismul american că orice spui poate fi folosit împotriva ta. Şi a preferat să facă fente, nu să tacă. E dreptul oricui la ascultare, ceea ce religioşii spun comunicare.
Prin modul cum a încercat să dribleze răspunsurile logice şi de bun simţ, Ana Birchall a demonstrat ochilor care pot să vadă şi urechilor care ştiu să audă că nu-şi aparţine, că nu are mandat pentru a da explicaţii pentru ceea ce face. Să fie teleghidată? Să fie victimă şi vorbeşte prin avocat?
Insistenţa punerii aceleaşi întrebări, în diferite forme, “ai primit foaia de parcurs?”, îi evidenţiază preşedintei CSM Lia Savonea calităţi jurnalistice. Calm şi perseverent, a rugat-o pe Birchall să ne lumineze. Nu i-a cerut să dea explicaţii despre banii din cont, nici despre subvenţionarea campaniei electorale a lui Mircea Geoană, cu bănuţii ei din poşetă, ci despre o întâlnire între doi oficiali ai SUA şi România.
Dacă o chestiona în legătură cu fapta istorică de a se prăvăli ea peste Ocean sau Oceanul a năvălit peste ea, înţelegeam. Există în orice lucru o candidă pudoare, cum în fiecare poşetă, un parfum special.
În locul răspunsului evident, ministrul justiţiei a aruncat zgura limbajului de lemn: cooperare bilaterală, dezvoltarea, aprofundarea şi consolidarea oricărui parteneriat strategic.
Iată dialogul:
Savonea: „Vă rugăm să ne răspundeţi la întrebarea formulată. Dacă există o foaie de parcurs agreată de dumneavoastră pe statul de drept din România?”
Birchall: „Este un dialog absolut normal în combaterea coruptiei, în combaterea criminalităţii.”
Savonea (cu ton ridicat): „Da sau nu, doamnă ministru. Că nu este greu să vă concentraţi, sau să vă amintiţi.”
Birchall: „Cu tot respectul, cred că nu sunt în faţa unui pluton de execuţie cu Da sau Nu. Eu v-am răspuns aşa cum consider eu, în calitate de ministru al Justiţiei şi conform realităţii.”.
Potrivit ministrului justiţiei, combaterea corupţiei, criminalităţii informatice, traficul de persoane şi criminalitatea transfrontalieră au fost discuţiile cu partenerul strategic.
Întrebată despre mere, a răspuns cu Ana are mere.
O adevărată ştiinţă a elocinţei, când nu ai voie să spui ce poruncă ţi s-a dat.
Totul a plecat de la deranjul provocat de la opinia formulată tranşant de către Ana Birchall că Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie e câh şi trebuie desfinţată. Mai pe şleau, stăpânii vor ca procurorii să nu dea socoteală nimănui. Ei să fie sub drapel, iar victimele sub scut.
Încă mai cercetăm dacă există prin birourile Departamentului de Stat poze cu Onea, Portocală şi Kovesi în poziţii indecente faţă de „decenta” măreţie a statului de drepţi.
.
