Avem sute de unități de învățământ preuniversitar închise din cauza cazurilor de COVID-19, ne îndreptăm încet, dar sigur, spre închiderea majorității școlilor, dar aleșii noștri sunt relaxați.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, s-a spălat pe mâini de responsabilitate, aruncând în curtea școlilor puterea de a decide asupra suspendării cursurilor.
Într-adevăr, era greu pentru orice ministru al Educației să ia o decizie la nivel național.
Este de apreciat intenția șefului Învățământului de a menține deschise școlile, dar este, în același timp, și o decizie cu efect de bumerang, în contextul în care noua tulpină a SARS Cov 2 se răspândește în rândul copiilor.
Ceea ce nu îi este de scuzat lui Sorin Cîmpeanu este faptul că nu a avut un cuvânt mai puternic în fața șefului Executivului.
E greu de conceput că autoritățile nu se așteptau ca unitățile de învățământ să se întoarcă în online, în ciuda mesajelor încurajatoare din vară și de la prima zi a anului școlar.
Și nu au făcut nimic.
S-a uitat de pregătirea școlilor pentru predare online.
Nu s-au mai achiziționat dispozitive digitale pentru elevii care provin din familii defavorizate.
Nu s-au achziziționat dispozitive digitale pentru profesori și nici nu li s-au oferit bani pentru astfel de echipamente.
Nu era o măsură greu de luat, având în vedere că Ministerul Educației nu alocă niciun ban pentru dotarea unităților de învățământ cu material didactic.
Guvernanții nu au vrut să învețe nimic din experiența din anul precedent.
Da, este adevărat că și asociațiile de părinți și de elevi s-au “sucit”, trecând de la dorința arzătoare de a fi menținute cursurile cu prezență fizică, la scandări pentru trecerea în online.
Totuși, un cadru didactic cu experiența lui Sorin Cîmpeanu ar fi trebuit să se aștepte la schimbări radicale de atitudine din partea celor mai mulți părinți, elevi și chiar colegi profesori.
