Între PNL și AUR se desfășoară negocieri politice pentru votarea unei viitoare Moțiuni de cenzură împotriva guvernului Ciolacu, dezvăluie Ramona-Ioana Bruynseels, fosta candidată a lui Dan Voiculescu la președinție, înscrisă recent în AUR.
Ea susține că George Simion le-a mărturisit apropiaților despre aceste acțiuni. Declarația a fost făcută săptămâna trecută, la Digi tv. Conducerea PNL respinge cu fermitate ipoteza.
Liderii PNL consideră absurdă ipoteza
Există o serie de voci în PNL care cer ieșirea de la guvernare pentru a-și păstra cât de cât electoratul tradițional. Formațiunea politică are un nucleu dur de alegători anti-PSD. În gena partidului, există o respingere față de partidul, emanat din fostele structuri comuniste. Liderii partidului cred însă că nu se pot alia cu un partid nefrecventabil.
Dacă norma fundamentală a statului român, Constituția, folosește de mai multe ori termenul de consultări între partidele politice pentru formarea guvernului, Regulamentul Camerei Deputaților, nu doar în forma sa, ci și în spiritul său, se bazează pe negocieri politice. Practic, nu există vreo decizie a forului fără negocieri.
citește și: Sperietoarea “Dronelor de la Ceatalchioi,” ticluită de Blinken și Kuleba
Negocierea – un proces democratic
Negocierea este un proces. O discuție strategică, menită să rezolve o problemă într-un mod pe care ambele părți îl consideră acceptabil. Deobicei, negocierile impun ca unul să dea ceva și altul să primească un favor, o gratificație, o demnitate etc, conform Dicționarului Cambridge. Ambele părți trebuie să facă o serie de concesii, cum se zice pe la noi “mai dai de la tine, mai las de la mine.” În final, dacă părțile s-au înțeles, se iau decizii comune.
Negocierile pot fi scrise sau verbale. Gentlemen’s agreement-ul este coloana vertebrală a politicii britanice.
AUR – gratificat de spirala tăcerii
Talibanii PNL are putea sări ca arși, cum să se negocieze cu un partid nefrecventabil? Dar dacă onorabilitatea lui George Simion e garantată de o forță externă? Cu ce e mai bun PSD decât AUR în mintea alegătorului liberal? Votanții liberalilor nu sunt talibani progresiști, să meargă după fenta inchiziției care stigmatizează tot ce nu e controlată de ea!
Majoritatea alegătorilor AUR sunt dintre românii nemulțumiți de guvernarea PSD-PNL-UDMR. Așa cum am mai spus, printr-o spirală a tăcerii (presiunea crescândă pe care o resimt oamenii și care-i determină să-și ascundă punctele de vedere, când sunt în minoritate, temându-se de izolare socială, conform definiției inițiatoare Elisabeth Noelle-Neumann), voturile eminamente politice din alegerile europarlamentare vor duce la un scor de peste 30% a AUR-ului. Asta nu pentru că – vezi Doamne! – candidații desemnați să umple lista electorală ar face minuni, ci ca o răbufnire a majorității tăcute.
Negocierile politice sunt adesea ținute în culise. Actorii urcă pe scenă doar după realizarea compromisurilor. Nimeni nu află cum s-au înțeles părțile. Uneori, se oferă câștiguri materiale (vezi căderea guvernului Dăncilă) sau beneficii proprii, nu neapărat pentru interesul publicului. Armonia este jucată printr-o regie scrisă de profesioniștii comunicării publice.
Negocierea e anticamera dezastrului
De ce să nu existe negocieri între un partid în creștere și unul în descreștere? De când e lumea, negocierea e anticamera dezastrului. Chiar și în Evul Mediu întunecat – care fie vorba între noi, se reinterpretează azi prin dogmele progresiste – proscrisul era întrebat dacă se căiește. “Te lepezi de Satana?” Un act de negociere.
Puțini oameni în istoria umanității n-au negociat nimic. Iisus, făcătorul de minuni, era răstignit pe Cruce, alături de doi tâlhari. Dacă cel din stânga i-a cerut să dovedească faptul că el e Mesia, celălalt l-a rugat să facă o rugăciune pentru el. Mântuitorul n-a abdicat de la destinul său premeditat și a mai reușit încă o minune. Tâlharul cel bun, numit ulterior în Evanghelii, Dismas, a fost primul suflet de om ajuns în Rai. Poate că de la Fiul lui Dumnezeu, s-a inspirat seniorul Corneliu Coposu, când a compus celebra sa zicală: “Negociem orice, dar nu ne negociem principiile.” În anii post-comunismului era considerat cel mai intransigent om politic.
“Publicul acceptă negocierile politice, doar dacă are încredere în negociatori. E dispus să accepte compromisurile, doar dacă în urma tranzacției se întâmplă ceva bun pentru țară. O serie de reguli ale acestui proces pare a fi contrară idealurilor democratice. La începutul acestui demers neașteptat, oamenii nu sunt de acord, dar când văd soluțiile, tind să le accepte, susține profesorul Jane Mansbridge de la Harvard.
“Scopul scuză mijloacele”
În fapt și în drept, scopul scuză mijloacele, avea să spună Niccolo Machiaveli, în “Principele,” o lucrare destinată unui prieten, care avea să conducă Florența, pe baza învățămintelor mentorului.
Negocierile dintre partide, chiar dacă par imposibile, într-o anumită stare de confuzie și de repulsie, sunt în cele din urmă agreate, dacă rezolvă țelul comun: „mai binele pentru țară.”
PNL și AUR se pot așeza la masa negocierilor. Negocierea – așa cum am mai spus – e un proces democratic. Poate chiar și necesar. Guvernul condus de PSD e prea arbitrar și sectar.
Constituția României prevede la Art 113, dreptul parlamentarilor (o pătrime) de a introduce o Moțiune de cenzură împotriva guvernului. Textul acesteia se negociază între părți, în vederea obținerii, nu doar a scopului comun: căderea guvernului, ci și a cadrului de colaborare, pentru satisfacerea ulterioară a intereselor părților.
Într-un proces de negociere, fiecare trebuie să câștige ceva. Arbitrariul nu își face loc în acest cadru. Pe masă se pun interesele parlamentare, nu doar cele publice.
Îndeobște, publicul nu știe cum a căzut guvernul.
Viorica Dăncilă a fost răsturnată de la putere, în condițiile în care coaliția ALDE-PSD avea o majoritate lejeră de voturi în Parlament. Nici astăzi, românii nu știu cum s-a produs “minunea.”
VOCILE LUMII
Instive Blog
Ghid de dezvoltare personală
“Mulți oameni cred că negocierile sunt „totul sau nimic” și că trebuie să existe un câștigător și un singur învins. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. În timp ce scopul negocierii este, cu siguranță, obținerea a ceea ce doriți, faptul este că cele mai bune oferte (cele care rămân) încorporează termeni și idei de la ambele părți. Nu orice negociere poate ajunge la un acord cu care toate părțile sunt mulțumite. Orice s-ar întâmpla, dacă nu se poate ajunge la un acord, acceptați să vă despărțiți ca prieteni. Niciodată, în niciun caz, nu vă ardeți podurile. Nu știi niciodată când va trebui să treci din nou acele râuri,” scrie într-un îndrumar celemaibuneoferte.ro.
