Că venirea unui neamț la vârful statului nu a făcut decât să perpetueze sistemul mizerabil creat de Băsescu am aflat în ultimii ani. Cum însă omul învață toată viața, în aceste zile aflăm lucruri noi. Două, mai exact. Despre mizeria din România, evident.
Primul este că nesimțirea nu are practic limite exact acolo unde te aștepți mai puțin, și anume la vârful instituției care luptă împotriva corupției. Pentru mine, conferința de presă a zeiței luptei anticorupție a fost un episod halucinant și înspăimântător în același timp. Seninătatea cu care a mințit în fața presei și a camerelor de luat vederi mi-a dat fiori. Și n-a făcut-o în legătură cu vreo chestie abstractă, discutabilă sau interpretabilă. A făcut-o în legătură cu chestiuni scrise negru pe alb în raportul Inspecției Judiciare. Și a făcut-o pivotând cu 180 de grade, susținând exact contrariul celor scrise, negru pe alb, în respectivul raport. Despre faptul că unii dintre fanaticii rezistenți au și aplaudat această prestație nici nu mai are sens să vorbim. A devenit evident că pentru aceștia nu contează adevărul, nu contează evidența, nu contează, de fapt, nimic din ceea ce contravine convingerilor lor absolute.
Al doilea lucru pe care l-am învățat este că actualul președinte al României este un personaj cinic. Și nu e orice cinism, ci din acela dublat de rânjete sinistre. Pus în fața unei situații fără nicio ieșire cât de cât decentă (întrebarea “cum comentați faptul că un reprezentant de seamă al statului român minte în direct, în fața întregii țări?“), a răspuns senin că nu îl interesează. Pentru mine, asta se traduce cam așa: câtă vreme prin acțiunile ei servește intereselor mele politice, nu mă interesează dacă încalcă legea sau nu, dacă minte sau nu, dacă face abuzuri sau nu. Acesta este președintele pentru care am făcut campanie în 2014 și despre care am crezut sincer că va schimba din temelie modelul mizerabil de politică prezidențială al predecesorului său. Sincer, mă simt ca un tâmpit. Un tâmpit din acela pe care îl produce școala românească.
Cu aceste noi cunoștințe dobândite, putem deduce destul de ușor modul în care lucrurile vor evolua în România. Procuratura din minunata țară este putredă la vârf și nu numai. Denunțuri forțate sau inventate, interceptări trunchiate sau aranjate, „paraditul la cetățeni“, în general, sunt realități crâncene și confirmate. În loc să fie o instituție cu prestanță și dincolo de orice suspiciune, DNA pare să fie o gașcă de șmecheri care poartă un război pe viață și pe moarte cu alte găști de șmecheri din clasa politică, pentru putere absolută. În aceste condiții, aceste alte găști de șmecheri nu vor fi eradicate vreodată. Șmecherii clasei politice vor continua să fie șmecheri, încurajați de faptul că DNA este în mod clar o structură care răspunde la comandă politică și este protejată de politic. Peste toate acestea va patrona netulburat președintele României pe care chestiunile care nu îl avantajează în vreun fel pur și simplu nu îl interesează.
Nouă, cetățenilor de rând nerezistenți și nepesediști, pare că nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să luăm o porție de popcorn în brațe și să privim spectacolul grotesc al găștilor care-și dispută puterea în România. Că de indignat… nu ne prea indignăm, iar de reacționat în vreun fel, nici atât.
Dacă asta e România la care visează cei care au ieșit în stradă anul trecut, atunci pot fi fericiți, sunt pe cale să o primească. Că își vor da seama destul de repede că nu se poate trăi în ea, e o altă poveste.
