Dacă o parte dintre elevii români care au aplicat la marile universități americane nu înțeleg de ce le-au fost respinse dosarele, cei mai tineri cu un an se pregătesc în orbul datelor internetului pentru marele salt de anul viitor, fără a cunoaște dedesubturile admiterilor. Își dau examenele Toefel sau Ielts – Cambridge contând mai puțin – fără a băga de seamă care e modul de selecție și – mai ales – cum se scrie corect eseul cerut de cele opt universități de top Ivy League.
Nu doar părinții cu bani doresc să trimită copiii la studii peste Ocean. Într-adevăr, sistemul universitar american rămâne cel mai performant din lume, fiindcă, pe lângă cercetare, se face multă practică și are un așa-zis post-liceal: College.
citește și: Gabriel Marin – puternicul om politic al noului val
În general, colegiile sunt instituții de învățământ mai mici în comparație cu universitățile. Oferă diplome de licență, diplome asociate sau certificate. Numărul de cursuri este limitat, iar programele de studii durează între 2-4 ani. Diplomele sunt recunoscute oriunde în lume. Absolvenții care vor să se specializeze într-un domeniu de vârf fac pregătire doi-trei ani pentru a putea fi acceptați de marile universități.
Fiind un sistem ultra-liberal, te poți înscrie ca român și direct la universitățile de top din America. Școlile Ivy League sunt cele mai căutate instituții de învățământ superior din SUA și din întreaga lume. Aceste opt școli private din nord-est-ul SUA sunt recunoscute pentru procesul de admitere extrem de selectiv, având o excelență academică, deschid perspective promițătoare pentru absolvenți. Deși ambele cuvinte – colegiu și universitate – sunt adesea folosite pentru a denumi școlile de învățământ superior, nu reprezintă același lucru. În timp ce ambele oferă educație universitară, cum ar fi diplome de licență, există diferențe greu sesizabile de privitorii neatenți.
Diferența dintre colegiu și universitate
Colegiile sunt instituții mai mici și oferă pregătire profesională pe diferite domenii. Cei care termină un colegiu tehnic pot fi ingineri, agenți de marketing, chiar brokeri pe Wall Street. Doar în cazul în care tânărul studios vrea să aprofundeze mai temeinic un domeniu și vrea cercetare, atunci e nevoie de Universitate.
Universitățile au, de obicei, un număr mare de studenți. Majoritatea servesc ca instituții de cercetare.
Nu merită să-ți trimiți copilul la Yale, Harvard sau Stanford pentru studii umaniste sau de politici publice! Ca să se întoarcă la ferma din Poplaca, nu are nevoie de o astfel de diplomă, nici dacă vrea să candideze la vreo primărie din România. Cele trei rămân cele mai performante instituții de învățământ din lume pentru pregătirea în Master of Business Administration – MBA. Adică, absolventul își va găsi în mod sigur – după o perioadă de ucenicie – un post de CEO într-o corporație, râvnit de atâția tineri pentru salariul enorm.
Universitățile din Ivy League
Marea greșeală pe care o fac mulți părinți e că nu au răbdare să buchisească lista completă a celor opt universități de prestigiu din Ivy League: Harvard University (Massachusetts), Yale University (Connecticut), Princeton University (New Jersey), Columbia University (New York), Brown University (Rhode Island), Dartmouth College (New Hampshire), University of Pennsylvania (Pennsylvania), Cornell University (New York). După cum se vede, acestea sunt situate pe coasta de Est a SUA.
Mai există și universități de stat. Majoritatea sunt finanțate de guvernele federale. Cele mai cunoscute și prestigioase sunt: California, Arizona, New York University. Cazarea trebuie plătită, dar mai există și alte cheltuieli.
Taxele sunt mari la Harvard, Yale sau Stanford. În jur de 60.000 de dolari/an. Există soluții și pentru cei care nu sunt miliardari. Fie plătesc jumătate, fie iau credit, garantat de instituția de învățământ sau de viitorul angajator. Doar o problemă apare în acest ultim caz. Creditele se dau doar cetățenilor americani. Majoritatea universităților dau burse. Criteriile de selecție se bazează doar în mică măsură pe notele de pe fișa matricolă. Ei finanțează inovația, intuiția și povești de viață excepționale. Nu în ultimul rând, contează recomandările și activitatea sportivă.
Cum se completează dosarul aplicației?
Dar până la găsirea banilor, trebuie conceput corect dosarul aplicației. Fiecare instituție de învățământ superior își publică din timp ghidurile de întocmire al acestora.
Compunerea eseului nu seamănă deloc cu ce învață copiii în școlile românești. Acesta trebuie să fie scurt, concis și inspirațional. Aspiranții la o universitate americană pot afla fantastica devenire profesională a doctorului Ștefan Vuțescu, intervievat de Eugenia Vodă, la Tvr. Era olimpic în România. Asta n-a contat, ci faptul că a fost campion la atletism. În eseul pentru aplicația online, a scris despre cele cinci stări prin care trece alergătorul la 100 m și cum se atinge performanța.
Avea o sută de dolari, când a aterizat pe aeroportul John Fitzgerald Kennedy din New York, bani care i-a dat pe taxi spre campusul Columbia University. A plimbat câini (zece dolari/oră), a dat meditații copiilor de bani gata (chiar și o mie/ora), a lucrat ca asistent medical. Și-a finalizat studiile la Dartmouth College din New Hampshire, obținând recordul de viteză la 100 m, în 10:45 secunde, neegalat până acum. A ajuns mândria familiei. E medic într-un spital din Rhode Island și visează să câștige, pe lângă cei 600.000 de dolari/an și marele premiu al chirurgilor de oase.
Noile criterii de selecție
Întrebând diferiți profesori din sistemul universitar american despre șansele românilor de a fi admiși, aceștia mi-au răspuns că modul de evaluare al candidaturilor s-a schimbat foarte mult, în ultima perioadă. Atu-urile sunt: Color of skin (să fii colorat!), gender (să fii femeie!), orientare sexuală (să fii gay!), bani jos (părinți bogați – și dacă se poate, absolvenți la aceeași școală și donatori), cunoștințe în ordinea descrescătoare a importanței.
Fiind întrebat odată în Parlament ce a învățat la studiile sale pariziene, Ionel Brătianu a răspuns: “măsura.”
Să calculăm bine raportul dintre abilități și vise! Noroc că în sistemul universitar de top american, în primii ani, nu se mai dau note, fiindcă rata suicidală era enormă. Doar, “admis” sau “respins.” Calificativele se acordă doar lucrărilor practice.
P.S. Ionel, unchiul mamei mele, a fost singurul bănățean, care s-a întors din “American Dream.” În perioada 1900-1907, s-au construit la Londra enorm de multe vase. Ingenioșii comercianți au găsit soluția inventării poveștii de succes americane: transportul până în SUA, unde primeai zece pogoane de pământ și lemne cât pentru o casă, costa o mie de dolari, bani pe care nu-i puteai realiza într-o viață. Unchiul Ionel s-a combinat cu o americancă bogată și așa a avut bani de întoarcere.
Vocile lumii
Doctor Ștefan Vuțescu
“Aş reveni într-o secundă în țară, dacă aş şti că se va instaura o cultură a meritocraţiei. Din păcate, în România, nu contează cât munceşti şi cât eşti de serios, contează mai mult cine eşti şi pe cine cunoşti. În State, poţi ajunge în vârf numai prin muncă şi seriozitate, nu-i interesează de unde vii şi cine eşti. Însă am convingerea şi speranţa că lucrurile se vor schimba şi la noi acasă,” a declarat tânărul medic la emisiunea Eugeniei Vodă de la TVR.
