Nimeni din clasa politică, nu a avut cuvinte critice, împotriva celui mai nerușinat caz, scris vreodată, de vreo înaltă poartă, împotriva ţării noaste.
Recentul document e lamă de ghilotină.
Mulți cred, că dacă tac, scapă de tăierea capului. Sigur, că acum, dreptatea se împarte cu satârul anticorupției. Pe vremea feudală, judele dicta călăului, să pună capul celui acuzat de erezie pe buturugă. Poporul urla de fericire. Stăpânul – în înțelepciunea sa – împărțea dreptatea, aşa cum în timpurile de azi, elitele pădurii, cu puterea protocoalelor, retează, în inteligenta specifică, toate capetele celor acuzați de noua erezie: nu se închină la pofta noilor comisari.
Dacă gâdele n-avea coadă la satâr?
Şi iată cum reapare povestea cozilor de topor.
Toate-s vechi şi nouă toate. Istoricii, pot confirma, că nu tot timpul ni s-a pus capul pe butuc, în aplauzele,mulţimii hrănite cu pâine şi circ. A mai existat şi o Regina Maria…
MCV-ul e rata care ne duce dinspre rai spre iad. Prostimea în nemernicia ei exultă. Crede că dacă sunt târâţi proscrişii, plebea e ca şi scăpată. Nimic mai fals. Nimic mai feudal.
,,Ce-i pasă, creatorului noului eşafod, poreclit anticorupţie, că toţi ereticii din perioada medievală sunt azi, consideraţi sfinţi?”
Justiţia se face, ca la bolşevici, cu poporul, în numele poporului, pentru a da senzaţia pură a legitimităţii sociale. Nimic mai pervers.
Poporul de azi vrea capul politicienilor şi stă în poziţia ciuci a ronţăitorului de seminţe, dar nu pentru a judeca, ci pentru a venera sentinţele de condamnare.
Să-ţi ardă casă şi tu să dansezi cu focul? Asta e clar de bălăceanca, dar face parte din scenariul statului de drept.
Şiretlicul noilor juzi, demascat de un singur europarlamentar român
Dintre toţi trimişii noştri la Bruxelles doar europarlamentarul Maria Grapini a denunţat şiretlicul juzilor europeni. Raportul ruşinii a fost scris de la Bucureşti, spune ea. Am spus-o şi eu, biet ziarist.
Cu pieptul larg deschis, în faţa artileriei de cuvinte a celor închinaţi la noua poartă, europarlamentarul PSD, fost umanist, pune cel mai dur raport MCV asupra situației României pe seama lipsei de patriotism a europarlamentarilor români care au criticat legile Justiției.
Totodată în forul cel mai înalt al Uniunii Europene, acolo unde se decide şi ce fel de lemn trebuie să aibă coada satârului noului gâde, Grapini îi numește „cozi de topor” pe aleșii care au prezentat în fața Parlamentului European situația statului de drept.
și spune că aceștia beneficiază de o credibilitate mai mare în fața instituțiilor europene decât „patrioții români”. Nu seamănă povestea asta cu ceva fapte din istorie?
Poate că ar trebui să avem, pe lângă panoplia europarlamentarilor de la Bruxelles şi o compoziţie, gen, trădătorii de neam, simplu portret.
De unde vine semnificaţia cozii de topor?
Recent a fost reintrodusă în spaţiul public fabula lui Grigore Alexandrescu “Toporul şi pădurea” de către Olguţa Vasilescu. Un ţăran se dusese în pădure să-şi ia lemne de casă. Avea doar fierul şi n-avea coadă. Când tot dădea în stânga şi în dreapta, un tufan zise să-l lase să se ostenească. De teamă că arborii mai tineri vor suferi, stejarul bătrân îşi dădu din trunchiul lui. Prin şiretlic, ţăranul a tăiat mai mult decât se cuvenea.
“Istoria aceasta, d-o fi adevărată, / Îmi pare că arată / Că în fieșce țară / Cele mai multe rele nu vin de pe afară, / Nu le aduc streinii, ci ni le face toate / Un pământean d-ai noștri, o rudă sau un frate”
Poem “Toporul şi pădurea”
Europarlamentarul Grapini merge mai departe,și denunță șiretlicul pus la cale de noii mânuitoriai cozilor de topor.România este pusă în genunchi pentru că mai are de oferit ceva.
„ Raportul MCV este o dovadă vie că România a «beneficiat»de trădare de țară de la cel mai înalt nivel – de la cei care au fost aleși de către români pentru a le apăra drepturile de cetățeni europeni, dar și pentru respectarea statului independent și suveran, România!
Mă întreabă mulți de ce aceste cozi de topor sunt mai credibile la instituțiile europene decât patrioții români, care aduc argumente pentru combaterea minciunilor aserviților. Răspund cu demnitate și curaj: pentru că reprezentanții de vârf ai instituțiilor europene sunt din Vest și doresc să obțină pentru țările lor, pe nimic, ce se mai poate din România, căci mai avem încă ce oferi!” . Europarlamentarul Maria Grapini
Grigore Alexandrescu, cel care denunța crima de trădare, a făcut și el pârnaie
Nimeni nu a portretizat mai bine trădarea decât Grigore Alexandrescu. Dacă trăia azi, nu în secolul XlX, fabulistul era ţinta societăţii de bune moravuri şi de dat sentinţe, după dictare. Fel de fel de ONG-uri l-ar fi acuzat de furt intelectual şi l-ar fi dat la câini, aşa cum fac azi purtătorii de softuri anti-plagiat din fel de fel de vizuine, poreclite academii.
Păi cum aşa?Pe vremea paşoptiştilor nu exista crima de plagiat. Aşa cum am mai spus-o şi în cartea mea “Hoţia la români,” apărută cu mult înainte de lansarea proiectului internaţional de pus belciuge şi de trimis la temniţă grea, numit anticorupţie, că niciun popor din lume nu le spune copiiilor poezia “Căţeluş cu părul creţ / fură raţa din coteţ.”
Românul e addicted, vorba romglezului, de hoţie. Până nu fură ceva de la locul de muncă nu se simte bine. Dar tot el reclamă hoţia la nivel înalt fără a pricepe însă trucul “hoţii noştri sunt altfel decât hoţii lor.”
Mai nou, valul anticorupţiei a ras şi plagiatorii.
