Imaginează-ți două lumi care coexistă. Într-o parte, un oraș digital, luminos și modern, unde toate documentele circulă la viteza luminii, click-urile deschid porți către soluții instantanee, iar contribuabilii interacționează cu un ANAF virtual, invizibil, dar eficient. În cealaltă parte, un oraș vechi, în care oamenii stau la cozi interminabile, cu dosare sub braț, în fața unor ghișee prăfuite, unde timpul pare să se dilate, fiecare oră însemnând o mică eternitate.
ANAF s-a digitalizat, dar coada la ghișeu rămâne ca o fantomă dintr-o epocă de mult apusă. Deși lumea virtuală există, ea nu poate atinge pe toți. Este ca și cum un pod s-ar ridica doar pentru cei care știu să îl traverseze, în timp ce alții rămân blocați pe malul celălalt, încercând să găsească un drum prin labirintul birocratic al lumii fizice.
În ciuda unor investiții semnificative și a eforturilor de implementare a unor soluții online, cozile la ghișee persistă. Nici o autoritate nu poate ascunde acel segment semnificativ al populației care întâmpină dificultăți în utilizarea platformelor digitale. Ritmul cu care ANAF a ales să facă această implementare forțată a sistemelor digitale nu ține cont și de viața reală a companiilor, care sunt forțate să-și schimbe agenda de lucru abrupt și să facă loc raportărilor care vin în valuri.
1. Digitalizarea ANAF: supersonicul melc
Digitalizarea ANAF a început ca răspuns la o necesitate, aceea de a face procesele fiscale mai eficiente și de a oferi contribuabililor un acces mai ușor și mai rapid la servicii. Totuși, interacțiunile fizice nu au fost eliminate complet, nici măcar în cele 8 orașe-pilot, unde este monitorizată digitalizarea.
2. Cozile, apucătură comunistă în capitalism
Deși ANAF oferă alternative digitale pentru multe dintre serviciile sale, cozile la ghișeele fizice nu au dispărut. Și asta, din mai multe motive. În primul rând, există un analfabetism digital, adică o lipsă a competențelor digitale în rândul populației, un obstacol major în calea serviciilor digitale. Cât ar dura să familiarizezi oamenii cu un nou sistem de plată? Greu de prezis! Există o rezistență culturală la schimbare, pe care nu o putem ignora. În plus, informarea și promovarea unor soluții online nu sunt accesibile, ANAF n-a investit sau a neglijat zona campaniilor masive de informare.
3. Digitalizarea nu s-a născut la sat
Cei din mediul rural par condamnați să trăiască în trecut. Accesul la internet de mare viteză este limitat sau inexistent. Fără o infrastructură digitală solidă, locuitorii din mediul rural nu pot accesa platformele online ale ANAF, precum Spațiul Privat Virtual. Și dacă ar putea, nu au cunoștințe minime de navigare pe internet. S-o fi gândit cineva să creeze centre locale de suport fiscal sau ghișee mobile, unde locuitorii să primească ajutor în servicii online sau să rezolve probleme fiscale fără a se deplasa la oraș?
De ce această digitalizare arată normal doar pe hârtie, iar în realitate creează disconfort și haos? Explică cei care interacționează direct cu sistemul că peste 15.000 de notificări au ajuns în august la contribuabili, după ce ANAF a semnalat diferite erori sau inadvertențe în Fișierul standard de control fiscal (SAF-T), cel mai stufos sistem din revoluția digitalizării fiscale, spun oamenii de afaceri.
Marea transformare a ANAF a creat un dublu paradox: în loc să scadă birocrația, a generat o nouă birocrație digitală, care, în anumite situații, s-a suprapus peste cea existentă deja la nivelul mediului de afaceri. Pe de altă parte, efortul ANAF de a se asigura că datele încărcate prin diversele raportări digitale sunt corecte, a fost transferat către mediul de afaceri.
Coada, în sine, este o metaforă pentru frica de necunoscut, pentru rezistența la schimbare. Oamenii așteaptă doar pentru că trebuie să-și plătească dările, nu pentru că vor siguranța pe care nu o găsesc în spațiul digital. În fața ghișeului, lucrurile sunt palpabile: un funcționar îți ia hârtia, îți ștampilează cererea, îți oferă o confirmare fizică. În lumea virtuală, totul este abstract.
Cele două realități arată cât de inegală este adoptarea tehnologiei. Digitalizarea ANAF, oricât de bine intenționată, nu poate să depășească barierele psihologice, culturale sau de competență digitală. Se construiesc autostrăzi digitale, dar mulți contribuabili merg încă pe uliță, chiar dacă e plin de noroi și bolovani.
Coada la ghișeu devine o oglindă a societății noastre, un spațiu în care vechiul și noul se înfruntă, unde tehnologia și tradiția își dispută locul. ANAF s-a digitalizat, dar coada rămâne, ca o metaforă vie pentru procesul de transformare nefinalizat, pentru distanța dintre lumi.
