A intrat în politică pe culoarul Frontului Salvării Naţionale pentru a se irosi în Partidul Democrat şi a reveni la dragostea dintâi.
Mare adversar politic al PNŢCD-ului, avea să scrie la plecarea spre veşnicie a lui Corneliu Coposu că “întreaga societate românească suferă o grea pierdere. Fie ca dimensiunea lui morală să dea un exemplu etern oamenilor politici.” Iată că astăzi, nu primeşte replică exemplarei sale conduite, decât de la puţinii români cu măsură, o specie pe cale de dispariţie.
Consecvenţa sa politică poate fi pilduitoare, dar nu pentru generaţia de azi.
Bogdan Niculescu Duvăz nu şi-a făcut averi ca om politic. A avut viziune şi cumpătare. Astfel de personalităţi nu mai sunt azi la modă. Prea mult echilibru, prea mare decenţă, fermitate şi viziune sunt atributele de non-sens politic a vremurilor de dictat al urii.
Prin plecarea lui Duvăz, generaţia anilor 90 mai pierde un venerabil. Boierul n-a făcut valuri. Prin decenţa sa proverbială a dat cu flit lumii promiscuităţii şi s-a retras la timpul potrivit pentru a nu lua pe vestonul domnesc din zgura scrâşnitului din dinţi, ca politică de stat.
Un boier în antiteză cu şleahta de javre crescută de păduri.
Îi deplâng pe talibanii ordinului Iohannis, care se pretind instruiți, dar nu-s învăţaţi să acorde respectul faţă de celălalt cu o opţiune diferită şi s-au aruncat ca liftele păgâne peste memoria unui democrat ce nu mai poate da azi replici, nici măcar cu mănuşa de mătase. De ce s-a irosit în PD?
I-a fost naş lui Traian Băsescu la propriu şi şi-a găsit naşul tot în Traian Băsescu.
Fără Boier Duvăz, omul care a a aranjat prin 2000, debarcarea lui Petre Roman de la conducerea PD, n-ar fi existat astăzi monstrul politic Traian Băsescu.
Acum aproape 20 de ani, organizam un seminar la Pelişor.
Dintre miniştrii CDR nu şi-au făcut timp să vină la dezbateri decât Băsescu şi Roman.
Una dintre participante, jurnalistă de investigaţii de top, i-a auzit într-un separeu pe Băsescu şi Roman cum se certau. În faţa jurnaliştilor au apărut radioşi.
Era vremea când la Convenţia democraţilor Traian Băsescu i-a spus preşedintelui în funcţie al PD: “Petrică, eşti cel mai bun!”, pentru ca după câteva ore să-l răstoarne de la conducere. Tot aranjamentul de leadership a fost gestionat de unul ca boier Duvăz. Era naşul de cununie a lui Traian cu Maria. În aceeaşi zi, la vicepreşedinţia partidului candida şi Duvăz. Condus de principiul că în politică n-ai mamă, n-ai tată, şmecherul de navă Băsescu i-a solicitat junelui Negoiţă să-l contracandideze pe Duvăz. Iar Duvăz s-a recunoscut învins de fin.
Boierul i-a dat nas lui Ivan (alias Petrov) şi s-a urcat pe divan.
N-o să-l vezi azi pe Traian, file de poveste în dosarele Secu, să mai verse o lacrimă. Inumanul preşedinte nu mai are miză şi nu mai are nevoie să se caţăre pe cadavre. Altfel, îl vedeam cu lacrimile de crocodil la funeraliile lui Duvăz.
Poate una dintre naivităţile aristocratului PD e lansarea pe orbită a lui Băsescu, inorogul politicii româneşti.
Despre Traian Băsescu se poate scrie un ceaslov de zoon-politikon. Mai rar un asemenea animal politic.
Despre modestul Duvăz, doar câteva rânduri, de bun rămas, unei lumi apuse a bunului simţ, a onoarei şi a cumpătării.
După ce nu s-a mai înţeles cu omul cu stele norocoase şi cuburi zglobii, Duvăz s-a reîntors în PSD. Orice român cu memorie îşi mai aduce aminte de punctele sale de vedere echilibrate de pe vremea când era purtătorul de cuvânt al social-democraţilor. Nicio înregistrare nu poate consemna vreun cuvânt necolocvial sau vreo ranchiună din partea jucătorului Duvăz, cel ce n-a faultat pe nimeni şi a ştiut, asemenea aristocraţilor, că partidele, fie de vânătoare, fie politice, sunt simple derby-uri în care câştigătorii iau laurii prezentului pentru a-i înapoia cândva.
Nu a mers ca Băsescu după fentă. A rămas la valorile stângii, deşi era un boier cosmopolit.
Jupânul n-a luat prizonieri, nu s-a calificat pentru roluri de Fuhrer, nu a lovit cu barosul, a fost şi a rămas un om nepotrivit lumii de azi a urletelor şi a urii.
Duvăz făcea politică atunci când mulţi dintre clovnii de azi lustruiau bocancii la popota generalilor. Oare cum ai putea pune în antiteză un om cu un neom?
Cum ar fi arătat oare o dezbatere de idei dintre “ciumatul” Duvăz şi soarele răsare Iohannis? Nici nu ne-am putea imagina că o sculă de sistem s-ar fi putut ridica la înălţimea unui boier al minţii-
Va veni un timp când şcoala politică românească se va reîntoarce la disputele de floretă Coposu-Duvăz, amândoi jucând acum bridge în cer.
Dumnezeu să-l odihnească pe un stâlp al boierismului politic social-democrat. Un aristocrat s-a dus. Locul lui e luat de lepra cea nouă, cu stele multe şi tupeu maxim. Am zis.
