Introducerea
Iohannis înțelege de abia acum că războiul cu un om care nu mai are nimic de pierdut reprezintă un dezastru pentru țară. Dacă ar fi citit puțină istorie politică, adică un fel de fizică newtoniană a relațiilor dintre indivizi, ar fi aflat că frica și disperarea lui Dragnea sunt combustibili acțiunilor sale aparent sinucigașe. Pentru că nu citește nici el, Dragnea fiind vânător, are măcar scuza că știe lecția ursului rănit. Și acționează ca atare.
Mirarea
Este greu de înțeles de ce un om dispus la compromis cum este Iohannis și-a rupt canalele de comunicare cu Dragnea, fostul său partener din 2016. Apariția lui Cioloș pe scena politică este rezultatul cert al negocierii în trei dintre Dragnea, Iohannis și Hellvig. Singura explicație logică la limită ar fi frica lui Iohannis de a pierde președinția, nu în fața unui PSD- ist, ci tocmai în favoarea lui Cioloș. Ecuația de putere din țară a devenit extrem de complicată după ce Dacian cel cuminte a luat decizia că vrea să devină președintele României.
Teatrul
Cât timp Dragnea a avut senzația ca poate negocia cu Sistemul el a făcut figurație, a luptat cu umbrele pe pereți asemenea actorilor din teatrul chinezesc. Teatrul era necesar pentru gușterii din partid. Dragnea a mimat conflictul cu Iohannis pentru că a avut certitudinea că președintele țării va cădea la înțelegere: libertatea sa și guvernarea țării în schimbul celui de-al doilea mandat de președinte. Părea o afacere bună, singura calitate certă a șefului PSD este disponibilitatea continuă la compromis și negociere. În 2017 Dragnea a cedat de două ori funcția de prim-ministru Sistemului, de două ori s-a ars.
Așteptarea
Apoi, Dragnea a așteptat luni de zile un semn de pace, un porumbel din partea lui Iohannis sub forma unei discuții lămuritoare cu Hellvig. După condamnarea sa penală Dragnea a înțeles că are doua variante: „sub scut sau pe scut“. A executat-o pe Kövesi și, chiar și atunci, era dispus încă să negocieze. A urmat protestul din 10 august, dezastrul pentru el și PSD, asezonat cu dosarul penal aferent, un dosar care poate pulveriza partidul dacă se dovedește că represiunea împotriva protestatarilor pașnici a fost instrumentalizată politic de la vârful Ministerului de Interne. Dosarul este în ograda lui Taica Lazăr, șeful procuraturii care nu a ratat nicio ocazie să-și arate loialitatea față de Iohannis. Baronii PSD se întreabă pe bună dreptate: „avem nevoie de așa ceva pe capul nostru, imaginea unui nou FSN care bate oamenii?“ sau „e timpul să ne lepădăm de Daddy?“. Așa a ajuns Dragnea un personaj care nu mai are nimic de pierdut. Și așa a declanșat nebunia, a scos chibriturile și a pus foc la țară.
Revolta
În înțelegere cu Tăriceanu, șeful PSD va purcede la eliminarea lui Hellvig și a procurorului general al României. În subsidiar urmează numirea unui nou șef loial majorității la DNA și apoi ruperea Serviciului de Protecție și Pază de sub autoritatea președintelui. Din patru mișcări Iohannis rămâne fără pârghiile de putere. Fără parchete, fără informații, sabotat temeinic de Cioloș, de Vasile Blaga, cu un PNL impotent sun zodia lui Orban, președintele României trebuie să se lupte singur. Dacă va învinge va deveni om politic în sfârșit, după 14 ani de primărie călduță și negociată politic la Sibiu și 4 ani de președinție neconvingătoare.
Atacul
Ce s-a întâmplat? Uluiala a fost generală: SRI și Parchetul General au fost „deconspirați“ încă o dată ca în Caragiale, o scrisoare pierdută sub forma unui protocol secret semnat în decembrie 2016, după ce anterior Curtea Constituțională a decis implacabil că SRI nu mai poate juca niciun rol în anchetele penale făcute de procurori. Deasupra deciziilor CCR nu mai există nimic legal, după episodul Kövesi toți actorii jocului de putere înțeleg asta, nu mai este de glumă.
Pentru prima dată în mandatul său Hellvig a ieșit în forță, a invocat legea de funcționare a SRI, Lazăr a făcut figurație încercând să ducă în derizoriu tema protocoalelor. Cei doi au oferit explicatii subțiri, Tăriceanu și Dragnea au simțit sângele în apă. Dragnea a lansat într-o doară din nou tema suspendării, Iohannis a hăhăit, nimeni nu a mers după fentă, iar acum toți ochii sunt ațintiti spre operațiunea de decapare a lui Lazăr și Hellvig.
Compromatul
Tehnic, lucrurile se pot întâmpla astfel: Dragnea convoca majoritatea parlamentară, Claudiu Manda redactează un raport negativ la adresa lui Hellvig, bazat pe propriile sale declarații: Hellvig a spus senin că „putea respecta legea și fără sa semneze protocoale secrete cu Parchetul General“. Nici măcar acoperiții SRI din presă nu au știut cum să facă „damage control“ la asemenea declarații. Șah mat ca la cursul jocuri de putere în aula Facultății de Științe Politice de la Cluj, predat de Dan Pavel tânărului Eduard. Urmează apoi votul în Parlament, Hellvig este destituit, iar Iohannis nu poate decât să observe cu îngrijorare scena. Iohannis numește un director locțiitor dintre generalii SRI și, la cât de priceput este, va nimeri unul loial generalului Coldea. Dragnea va organiza un șpriț festiv la Scroviștea, iar baronii vor intra sub masă de frică renunțând la revolta din partid.
Legea
Excuția lui Taica Lazăr de la Parchetul General poate fi puțin mai sinuoasă, dar Iohannis este obligat să respecte încă o dată decizia CCR din speța Kövesi, ministrul Justiției va argumenta legal ca procurorul-șef a încălcat o decizie CCR, cea care specifica cât se poate de clar că SRI și Procuratura nu mai pot face protocoale, ci sunt obligate să colaboreze în baza legilor existente. Două decizii CCR coroborate, un raport al lui Tudorel Toader și Iohannis trebuie să dea cu pixul și să îl revoce pe Lazăr, asta dacă nu va alege să încalce Constituția. Poate va decide să meargă la rupere. Ar urma un circ politic cu suspendare de președinte bun de falimentat țara.
PP (Pauza de publicitate): Și când te gândești că toate acestea pot fi oprite cu un singur telefon: Hellvig și Dragnea se pun la un șpriț ca în vremurile bune ale USL, la 10 minute apare și Coldea. Manus manum lavat! Nu, nu este un soi de vin de la Opus One!
