Există pe lumea asta cercuri de putere care nu se plictisesc niciodată deoarece au de lucru mulți ani de aici înainte. Cu ce se ocupă aceste elite antiumaniste? Cu sabotarea și distrugerea patrimoniului cultural al umanității. Mijloace pentru realizarea misiunii lor există din belșug. O parte importantă din averea planetei e în mâinile lor, iar tinerii pe care îi țin deliberat în bezna analfabetismului intelectual, pentru a-i putea asmuți ca pe niște câini turbați împotriva tablourilor, statuilor, formează o categorie tot mai largă. Prin urmare, au de unde recruta. Au și pedestrași, chiar și pederaști, dar și armate de mercenari, profesioniști, aici intră influencerii cu beneficii materiale semnificative, cântăreți, actori, scriitori de facebook. De inspirație nu au nevoie, pentru că ei produc dejecție, nu creație.
Au treabă lungă în față, după statuile marilor genii ale omenirii, acum au început vandalizarea capodoperelor picturale. De cărți s-au ocupat deocamdată doar prin cenzurarea unor pasaje suspectate de rasism, sexism, xenofobie. Toate sunt acuze inventate, pretexte pentru a lovi în fundamentul marii culturi. Nu e exclus să nu vină și ziua arderii cărților, pe care societatea umană a mai trăit-o. Cu diferența că acum incendiul cultural ar fi unul pe scară globală, nu locală, așa cum s-a mai petrecut în istorie.
Aceste organizaţii de comunişti verzi sunt bine subvenţionate de grupuri de interese care doresc să blocheze comunitatea de afaceri în favoarea unei politici economice asistate, cu-n stat protector şi mafiot totodată. E bine ştiut faptul că mafiile guvernamentale şi de stat se dezvoltă cel mai bine în condiţiile unui stat care caută să controleze economia şi să restricţioneze legislativ iniţiativă privată.
Marea revoluţie verde a început în America pe la sfârşitul anilor 60`, începutul anilor 70`. Statul a restricţionat atunci, prin măsuri exagerate de protecţie a mediului, iniţiativa de producţie a comunităţii de afaceri. Consecinţele au fost dezastruoase asupra producţiei americane care suprapuse cu criza petrolului au dus la un puternic declin economic în anii 70`. De atunci încoace s-au răspândit pandemic în lume aceste politici verzi ipocrite, care mai apoi devin roşii.
Cel mai bine a definit esenţa comunistă a acestor ecologişti, fostul cancelar german, creştin democratul Helmuth Kohl, care spunea despre partidul verzilor: „tomatele la început sunt verzi si apoi devin roşii”.
Un alte palier al luptei contra-culturale este cel al comicărelii deșănțate. Abundența de comici mai mult sau mai puțin scremuți nu este întâmplătoare. Aproape toți iau peste picior valorile conservatoare, dar își pierd brusc umorul și atacă la baionetă, atunci când primesc ordin de mărșăluire într-o campanie neomarxistă.
În acest relief deșertic cultural se anunță până la sfârșitul anului reluarea emisiei canalului TVR Cultural. E lesne de pariat de pe acum că postul va fi atacat în primul rând de intelectualii care nu vor fi solicitați și expuși în grila de programe. Ei vor fi primii care vor pune umărul la o a doua cădere a postului, după care vor plânge pe facebook că rețeaua mediatică este rea conducătoare de căldură culturală. O altă specie de călăi culturali sunt politicienii, în majoritatea lor. Aceștia vor sacrifica emisia culturală cu proxima ocazie, așa cum s-a întâmplat și în 2012, ca o vendetă politică sau din populism ieftin menit a arăta poporului că nu sunt bani pentru ”baleturi” și poezii.
În acest timp e plină grila de canale fantomă în care tot felul de vrăjitori atotștiutori transmit direct din neantul vizual. E jalnic, că în 32 ani de jaf național n-am avut un mecena care să creeze un proiect cultural durabil. Inițiative răzlețe au existat în epoca ante – DNA, ceea ce ne face să credem că ghilotina acționată fără discernământ juridic în perioada de zăngănit triumfalist i-ar fi retezat fără milă și pe acești protectori culturali.
Rămâne de văzut dacă vor fi promovate tablourile marilor pictori sau subcultura eco – teroriștilor. Cultura poneiului roz sau ”corola de minuni a lumii”? Să sperăm că nu se va ieși din această dilemă, recurgând la ubicuul Mircea Cărtărescu, care n-a luat Nobelul nici în acest an, ceea ce anunță de pe acum o altă recoltă bogată de premii pe anul 2023. În fiecare an, distinsul scriitor culege snopi de premii parcă pentru a arăta lumii că poate trăi și fără dinamitardul trofeu. Precum bărbatul care pentru că nu are succes la Marilyn Monroe, dă iama prin toate stațiile erotice unde accesul său nu e interzis. Nu e primul caz de scriitor care riscă să devină mai interesant ca personaj, în cazul acesta unul de factură balzaciană, cu tot postmodernismul cu care s-a împănat premiantul scriitor.
Merită menționat că și autoarea laureată în acest an și-a făcut datoria față de elitele neomarxiste, prin urmare e o premiantă meritorie din acest punct de vedere, cel care contează cel mai mult în zilele noastre, indiferent de domeniul de activitate.
Astăzi informația prevalează în fața culturii. Însă pentru a analiza și sintetiza adecvat informația e nevoie de cultură. Din păcate și slaba calitate a informației, falsă sau adevărată, retează legătura cu actul intelectual. În aceste condiții, nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum vom sfârși, printr-o ștergere culturală autohtonă violentă sau continuând anularea valorilor în ritmul sinuciderii lente în care ne-am înscris ca țară și popor?
