Oamenii politici care nu-și recunosc greșelile, devin antipatici. Tac sau își raționalizează răspunsul, se uită în jur și-și recalibrează discursul. Avem un recul când auzim despre politică și ne uităm siderați la spectacolul defilării de paradă a candidaților pentru Cotroceni.
Mai nou, Diana Șoșoacă a devenit victima sistemului, eroina prezidențiabilă pe care Justiția o înlătură, nu votul nostru, amazoana care e pericol pentru democrație și statul de drept. Bun! Curtea Constituțională știe mai bine, nu? Privită prin lupa Constituției, prezența acestui personaj politic naște frustrări, revolte și semne de întrebare.
Cui îi e frică de vot? Unde și ai cui suntem? Cine ne selectează opțiunile și de ce? Am dreptul să aleg doar ce mi se dă, după o triere a instituțiilor statului?
Nu mai participăm la proteste, nu semnăm petiții, comentăm pe rețele sociale și așteptăm like-uri care să hrănească dorința noastră de-a ne expune ideile undeva. Ce e mai departe, însă? Ce e dincolo? Nimic! O letargie care se uită peste gard, ca să facă alții ceva. Frici, lașitate, lehamite și lipsă de perspectivă….. cam asta avem acum, înainte de alegeri…. și mult show!
Pentru studiul originii unui popor, trebuie luate în considerare și datele psihologice ale acestuia. O analiză penetrantă a comportamentelor sale psihologice poate scoate la lumină dovezi pe care cercetarea istorică le recunoaște sau nu le cunoaște. Multe evenimente istorice se întâmplă pentru că psihologia unui popor lucrează asupra lor și nu invers. Hitler, de exemplu, nu ar fi putut face niciodată ceea ce a făcut, dacă ar fi fost, poate, liderul poporului francez. Iar diferența o face structura mentală a oamenilor. Niciodată nu poți transforma oile în lupi, oricât de convingătoare ar fi propaganda.
Ceea ce tot vedem este că politica îmbogățește conturi, transformă programe și ideologii în feriboturi care duc de pe un mal pe altul ipocrizie, minciună și impostură. Mândria noastră de români s-a înecat în facturi, în taxe și impozite. Cumpărăm mâncare cu suta de grame, defrișăm, speriați, mizeria noastră existențială și împrăștiem panică.
Ne uităm cum alții ne negociază istoria și așteptăm pe patul de moarte, o nouă trădare națională. Că vine din familie sau din afară, nu mai contează! Noi tot muribunzi suntem, într-o oală de lut care se tot crapă. Cred că, ce nu înțelegem până la urmă, e că nu există o certitudine, în afară de încă o aventură electorală, pe care o țesem cu toleranța și credulitatea noastră, aflate la marginea indiferenței!
Am un gust amar! Ce se întâmplă acum cu o candidatură e polarizarea unei idei. Dacă și Puterea și Opoziția spun că avem o problemă cu ideea de libertate de-a alege, înseamnă că avem o problemă cu democrația.
Asistăm la o bătălie politică „de succes” sau la o „vânătoare de vrăjitoare?” Până una alta, e bun și ceva popcorn, când filmul e cu final neașteptat!
