Ca unul care am scris sute de discursuri şi mii de comentarii, pot spune că cel al prim-ministrului român a fost bun, nu prin retorică, ci prin impact. Extrem de dur. Cu rezonanţă. Cu cel puţin patru predicate.
Numai dacă subliniem răsturnarea de discurs a prim-vicepreşedintelui Frans Timmermans, cel extrem de caustic cu o zi înainte, audienţa a remarcat îndulcirea tonului. Liderul european a spus pentru prima oară că va cere autorităţilor româneşti să ancheteze efectele protocoalelor. Iată un prim triumf al lui Dăncilă.
Al doilea predicat poate fi legat de trosnirea de podeaua Parlamentului European a MCV-ului. Premierul român i-a tras pe sforari de urechi cu o maximă gentileţe.
Discursul de cinci minute a stârnit din nou printre români mândria şi onoarea. Un strop de naţionalism în marea globalistă are rolul unei hârtii de turnesol. Faptul că le-a spus de la obraz europarlamentarilor că nu a mers la Strasbourg pentru a da socoteală a ridicat standardul de calitate al discuţiilor, dar şi demnitatea pierdută într-un tefelism de durată. Clar a premeditat atacurile. Le-a demontat în fraze simple. Trasul camaradereşte de urechi n-a stricat. A făcut să ne mai ridicăm un pic coloana, zdrobită de fel de fel de ipochimeni şi trădători de ţară.
Se pune cuvioasa întrebare: cât mai pot fi suportaţi Monica Macovei, Cristian Preda, Cătălin Ivan? În ce ţară din Europa se mai pot refugia aceşti idolatri ai serviciilor secrete şi ai internaţionalismului de seceră şi ciocan? E clar că nicio listă politică nu-i va mai cuprinde în România. Ieri s-a văzut încă o dată că ei slujesc unor alte cauze, n-au niciun sentiment de compasiune cu cei din ţară, că nu le e ruşine de imensa propagandă pe care au instrumentat-o.
Revenind la discursul pe care-l putem cataloga drept istoric al Vioricăi Dăncilă, în câteva fraze a demontat enorma dezinformare legată de modificările legilor Justiţiei, cele care au stârnit atâta îngrijorare a ambasadelor, calificate în orice doar în drept comparat nu, pentru că, într-un an de „îngrijorare“, n-au reuşit să scoată un paragraf invalid şi nedemocratic.
Dăncilă le-a spus de la obraz celor din fotoliile bruxelleze că vorbesc în clişee. Un român de la QMagazine a adăugat: „De-a lungul timpului, am cerut Comisiei ca în cadrul MCV să se pronunțe în legătură cu imixtiunea serviciilor secrete în actul de justiție, fenomenul justiției selective și șantajul sistematic exercitat de procurori asupra judecătorilor. În rapoartele MCV nu se spune nimic despre acestea. Nici că sunt bune, nici că sunt rele. Oare de ce?“. Întrebarea a avut efect parţial.
Al treilea predicat, nerostit, dar subînțeles. „Șefii serviciilor secrete care au comis abuzuri intervenind direct în procesul judiciar, potrivit propriilor declarații și documentelor descoperite între timp, au fost decorați de diferite state. Oare de ce? Ce servicii au adus ei străinilor pentru a fi astfel răsplătiți? Noi i-am demis“, a produs, vorba lui Mircea Badea, „daună totală“. Cum să vină o femeie să le spună atât de direct că sunt pe o labă cu serviciile secrete dintr-o ţară secretă? Lor, mai-marilor Europei?
În istoria Parlamentului European nu s-a mai vorbit niciodată că statele membre încurajează acţiunile securiste. Sau cel puţin nu-mi aduc eu aminte. Nici pe timpul comunismului, belferii de la Bruxelles n-aveau voci să vorbească despre abuzurile serviciilor secrete din Europa de Est. Mulţi foşti ofiţeri STASI le-au finanţat partidele. Ce prim-ministru ar mai fi avut curajul Vioricăi Dăncilă să-i acuze de colaboraţionism cu Securitatea pe diplomaţii străini?
Pe de altă parte, în al patrulea predicat, prim-ministrul i-a trimis la plimbare pe arbitrii internaţionali care s-au pus la dispoziţia instigatorilor urii. „Nu intră în atribuțiile instituțiilor europene să arbitreze disputele noastre politice interne. Suntem un stat membru, iar nu un teritoriu sub tutelă“, au mai spus vocile românilor care au însoțit-o nu numai cu gândul pe Dăncilă.
De remarcat tonul moderat al liderilor Parlamentului European care erau extrem de cocoşi cu o zi înainte. Semn că punerea la punct de către Dăncilă a avut efect.
Acum să vedem ce plan mai coclesc macoviştii şi net-proletcultiştii, pentru că ei nu sunt obişnuiţi cu înfrângerile. Invocarea prea frecventă a Referendumului pentru Familie în forul european a fost o insultă la adresa dreptului suveran al României de a-şi impune propria Constituţie. Niciun tratat sau rezoluţie europeană nu scriu despre rolul de vasal al unui stat membru.
Viorica le-a servit „îngrijoraţilor“ o palmă cu mănuşa de mătase. Norica Nicolai le-a dat de-a dreptul un upercut. Aşa-i când ştii să mergi pregătit la masa bogaţilor care ne cred pe toţi reduşi mintal şi servitori de profesie.
Discursul Vioricăi Dăncilă a mai redat României onoarea pierdută.
