Așa cum scriam la începutul săptămânii, copiii români suferă nu doar din criză de arhetip, dar și din una a trivializării axiologiei. Nu sunt de vină ei că frivolitatea bate buna cuviință. Ușuraticul intră mai ușor decât Moș Crăciun pe hornul casei. Gregaritatea, sexismul și prost-gustul sunt culturile de masă ale internetului. Nu mai are rost să repetăm noima ideologică a crizei de context.
Dacă înainte copiii se dădeau pe huțuluș, stârnind nervul și adrenalina, azi, se dau pe rețelele sociale, fără mișcare. Puterii de gratificație a aplicațiilor și a jocurilor colective nu i se opune nicio forță. Și de aici, întreg deranjul și cabotinismul social.
Libertatea este și despre dreptul de a alege. Dar când binele n-are forme, răul devine precumpănitor. „It’s a matter of choice,” vorba englezului.
Ar fi ridicol să căutăm explicațiile lipsei de sens a imensei forțe de atracție a lui Gheboasă, eroul zilelor noastre. A și explicat public cum a creat melodia “Dă țigancă.” La început, avea doar linia melodică și de abia apoi a adaptat din mers textul.
Țigănia a devenit cool
Pe vremuri, copilul era speriat că dacă face rele, “vine țiganul și-l ia.” Acum, corectitudinea politică nu mai permite asemenea frici, iar țigănia devine cool.
Orice psiholog cu minime lecturi vă poate confirma că problemele emoționale și comportamentale, însingurarea și plictisul duc la consumul de muzică dură, violentă, cu limbaj trivial. Micuții sunt mai întâi atrași de sound și mai apoi de lirică.
Mai mult, orice ființă are cromozomial impulsul de a se dedubla. S-ar putea spune că cine nu cultivă visul, va culege furtuna relelor.
Apetitul pentru magie trebuie stârnit
Ajungi seara acasă și n-ai timp de povești? Nu știi să stârnești apetitul micuțului pentru magie? Nu te distrezi cu el, că ești prea obosit? Când plânge îi dai tableta să se joace sau să se “basculeze” pe aplicații? Culegi ce-ai sădit! Degeaba dai vina pe anturaj. Știm, întotdeauna, “alții sunt de vină.”
Pentru că e weekend, vorbim despre inteligența emoțională, disciplină care n-a pătruns încă în școlile românești.
citește și: Boom-ul economic al Rusiei, înzdrăvenirea SUA și recesiunea europeană
Unii se nasc proști, alții se formează cu timpul, avea să prorocească, în anii tinereții noastre, Nebunul din Flora.
Fiecare părinte dorește superlativul pentru copilul său. Dar educația, cunoașterea și obiceiurile nu cad din cer. Copilul are o forță inimaginabilă de a copia atitudini și de a-și stârni reflexele, în consonanță cu mișcările tributare unui trend-set sau – mai simplu – unei mode.
Se știe că avem două minți, una care gândește și alta care simte. Recomandăm cartea “Inteligența emoțională,” a jurnalistului Daniel Goleman.
Inteligența emoțională ne ajută să învățăm metode despre cum să apelăm la pasiune, pentru a minimaliza recompensele externe. Despre cum să cultivăm abilitățile practice ale celui mic, nu cum să-i impunem ce vrem noi să facă.
Inteligența emoțională este despre autocunoaștere, stăpânirea de sine, abilități sociale, empatie și, nu în ultimul rând, despre arta de a scoate frumosul din om.
Creierul reptilian se poate educa
Așa cum am mai spus, sfera occipitală stângă a creierului este responsabilă cu rațiunea, iar cea dreapta cu emoțiile. Cele două sunt coordonate și controlate de bulbul rahidian. Ați auzit, probabil, de nucleul amigdalian (din greacă „migdală”), mai bine cunoscut ca centrul muşcă şi fugi, creierul reptilian? De când e creat omul, acesta răspunde la stimulii fricii. Noii laboranţi ai creării spiritului rebel, vindicativ, ştiu cum să provoace stimulii intrinseci.
citește și: Marea Neagră – un cazan în fierbere
Un experiment social n-ar strica. Pe acordurile trap, să se pună o serie de psalmi. Apoi, prin studiul datelor, oferite de algoritmi, se măsoară puterea de contagiune. Răspunsul e prestabilit. Nu va avea același succes. Vinul după bere e plăcere, vorba neaoșă românească, dar “Berea după vin e un chin.”
Adolescenții au creat deja o replică la ipocrizia de masă. Într-un clip cu figura lui Gheboasă sunt puse acorduri de Beethoven. Au ce arată părinților, când întreabă ce asculți?
Creativitatea și inteligența emoțională
Inteligența emoțională este o știință a controlului emoțiilor, în acord cu abililățile umane și – nu în ultimul rând – al metodelor de obținere a gratificațiilor. Sunt unii copii care încă mai merg să bată mingea pe tarlalele, numite terenuri de sport, din nevoia de competivitate. Dar dacă tribunele sunt pline cu “pe a mătii!,” subconștientul se conformează. Să vorbim despre copilul din tine sau mai întâi despre animalul din tine?
Inteligența emoțională ne învață și despre modul de a stăpâni pornirile primare. Și de a cultiva, în armonie cu natura familială, pasiunile. Un om când vede un șarpe are două decizii: fie îl atacă, fie fuge.
Instinctul provine de la animal. Odată cu dezvoltarea creierului uman, neuronii responsabili cu temperarea instinctelor fac click în milisecunde și te anunță că ești în pericol.
Discuția din spațiul academic românesc despre legătura dintre creativitate și inteligența emoțională i se datorează doamnei profesor Mihaela Roco care, încă de la începutul anilor 2000, a publicat o carte: Creativitatea și inteligența emoțională. A prevăzut, încă de atunci, că internetul, jocurile și pierderea vremii pe telefon inhibă creativitatea copilului.
Oricât ar încerca iubitoarele de animăluțe să mă convingă, câinele e mimetic, lingușitor și cu un înalt sentiment de obediență. Nu e înzestrat cu rațiune. Ființa umană are pe lângă inteligență și conștiință.
Talentul se cultivă, prostia e infinită
Inteligența emoțională ne învață și cum să cultivăm talentele, cum emoțiile pot fi transformate în vibrații, iar energia, în acțiuni măiestuoase.
Marele merit al lui Daniel Goleman și al Mihaelei Roco este conjuncția precisă între pasiune și arbitrar, talent și tocilar, vocație și teribilism, lăsând la o parte temeiurile școlii de IQ.
Există mii de studii care demonstrează că tineri supradotați intelectual nu reușesc în viață, iar alții mai slabi biruiesc. În popor se zice că cei din urmă se bucură de destin. Nu-i așa. S-au bucurat de cei șapte ani de acasă, care lipsesc în prezent. Și de inteligență emoțională.
P.S. V-ați întrebat vreodată de ce există copii fără vise? E pentru că subconștientul n-a arhivat nimic, vorbind în temeiurile non-biblioteconomiei.
VOCILE LUMII
Daniel Goleman
Publicist
“Cei care se află în acord cu propriul glas al inimii – cu limbajul emoției – sunt cu siguranță mai apți de a exprima mesaj, fie că este vorba de romancieri, de textieri sau de psihoterapeuți. Acordarea interioară îi face să fie mai talentați a da glas “înțelepciunii inconștientului, înțelesul trăit al viselor noastre și al închipuirilor noastre,” scrie Daniel Goleman în lucrarea “Inteligența emoțională,” publicată în zeci de ediții și în milioane de exemplare.
