Prin supermarketuri cu greu dai de produse românești. Asta-i viața. Piață comună. Univers concurențial. Competitivitate și mai puțină calitate. De ce castraveții românești sunt de patru ori mai scumpi la supermarketuri?
Poate vă întrebați de ce legumele românești nu pot umple rafturile supermarket-urilor?
Suntem o țară de mâna a doua. Și, atunci, retailerii aduc produse conform încadrărilor neoficiale. Legea lui Dragnea privind dublul standard n-a trecut prin Parlament, unde lobby-ul multinaționalelor se învârte mai dihai ca acul de la ruleta din Monaco.
Globalismul îl face pe țăranul român o gloabă
Retailerii se întrec în a face standuri cât mai împopoțonate cu “Made in Romania,” dar cu greu identifici zece produse românești. Deh, nu doar globalismul îl face pe țăranul român o gloabă europeană, ci și statul român care se conformează directivelor europene.
Competiția dintre producătorii români și cei străini e inegală. Subvențiile din Grecia, Spania, Italia sunt mai mari în valori absolute, decât cele oferite de statul român.
citește și: Fii binecuvântat, Oleg!
Un lucrător comercial român aduce triplu profit, față de cel german
O scurtă incursiune în ultimele bilanțuri publice ale retailerilor, aleși la întâmplare, arată profituri colosale. Kaufland, firma soră a lui Lidl, a înregistrat, în 2020, un profit net de 970.385.564 lei, la o cifră de afaceri de 12 mld lei. Are 13.109 de angajați. Costul total cu salariile este de 800 mil de lei, mai puțin de 8 % din cifra de afaceri. Un calcul simplu arată că fiecare lucrător comercial român a adus 74.000 de Euro. La o leafă de 600 de Euro/lună (jumătate decât cea din Germania, obligatorie prin lege), românul e mult mai profitabil decât neamțul.
La Metro, în ultimul bilanț, profitul era doar de 101.625.190 de lei, la o cifră de afaceri de 6.120.185.856. Are 3.523 de angajați.
Mega Image, la o cifră de afaceri de 7.226.923.561, înregistrează un profit brut de
170.861.102 – circa 34 mil de Euro.
Guvernul proeropean al lui Ludovic Orban, odată instalat, a desființat programul “Tomata” și rețeaua cooperatistă de desfacere a produselor, inițiată de Petre Daea, pe motiv că ar fi comuniste. Mai are rost să ne amintim de rușinoasa Lege a Porcului, inițiată de același guvern, trecută prin Senat, prin care porcarilor români li se impun aberante condiții? Cum ar fi ținerea furajelor o lună, probabil la dospit, și interzicerea reproducerii în gospodării?
Legea scrisă și promovată de supermarketuri
Am fost primul jurnalist care a atras atenția că legea e făcută de supermarketuri, susținută de ambasade. Lanțurilor de retail le stătea ca belciugul țărănesc în rât efectivul de peste patru milioane de porci din gospodăriile românilor. Din cauza lor, retailerii nu puteau “armoniza” prețurile cu cele din Occident, unde acestea se învârt pe la 8-10 Euro. Carnea produsă de țăran în bătătură le face o “concurență neloială” celei din Argentina sau Bolivia, achiziționată la prețuri mici.
Sigur că în capitalism dreptul la profit e ca dreptul la viață. Supermarketurile nu sunt case de binefacere.
Fără Pâslaru, Profi ar fi în șoșoni. Castraveții românești
Un singur operator din piață, Profi, se străduie să mențină la raft cele mai multe produse românești. Asta grație inimosului om de relații publice, Gabriel Pâslaru.
Robert Turcescu se mira că la Lidl sunt roșiile moi și fără gust. Parte a concernului familiei Schwartz din Germania, aduce mai mult profit decât în țara mamă.
Unde să fie roșiile românești pe raft? Odată că fermierii români au plătit costurile la energie dublu față de cei spanioli. Cum ar putea să vândă la prețul de raft? Competiția e liberă la fel ca egalitatea din “Ferma animalelor”: există unele viețuitoare mai egale decât celelalte.
În plus, mafia din achizițiile acestor retaileri n-a fost decimată de niciun „DNA să vină să vă ia!”
Mai are rost să ne amintim că Legea 321/2016 privind obligativitatea ca retailerii cu peste două milioane de Euro – cifră de afaceri –să aibă la raft 51% produse românești, n-a intrat niciodată în vigoare, pentru că nu s-au publicat normele de aplicare a legii? Au avut grijă CEO-iștii să nu se comită un asemenea act.
Păi cum ar putea concura țelina eco românească cu țelina olandeză, umflată precum un cimpoi de hormoni de creștere? Supermarketurile sunt în goana după profit.
Un politician s-a reinventat. Produce și vinde castraveții românești
Adrian Orza, fostul viceprimar al Timișoarei de pe vremea țărăniștilor și nu numai, e unul dintre puținii politicieni – oameni de administrație – care n-a eșuat, precum alți semeni de-ai săi – prin consiliile împuterniciților statului sau în sinecuri gen parcuri și grădini sau Zoo, în calitate de referent public al animalelor de colivie. Și-a creat de la zero o seră eco. Produce legume primăvara timpuriu. Nu se plânge de discriminarea față de producătorii Ungariei lui Orban, care plătesc de patru ori mai puțin prețul la energia consumată, ci de mafia achizițiilor din multinaționale.
Printr-o postare pe o rețea de socializare, a recunoscut că un retailer – fără a-i pronunța numele – i-a oferit 2,8 lei/kg de castraveți, la raft fiind 10 lei și cu înscrisul arogant: “mega discount.” Coruptul de la desfacere (peste care nu năvălește DNA) i-a spus că îi poate face un aranjament mai bun. Să vândă printr-un intermediar la prețul de 4 lei/kg. Oricât ați răsufla nervos, rămâne cum au stabilit ei. Prețuri mari, la venituri mici.
În timpul ăsta, Viktor Orbán supraimpozitează multinaționalele și aduce 2 miliarde de Euro în bugetul de stat al Ungariei, pentru a ajuta populația să-și reducă povara creșterii prețurilor. Totodată, companiile din energie din România sunt gata să intre în cartea recordurilor. Iau un miliard prin jupuirea românilor, în numai trei luni, și nimeni nu protestează, în dulcele paradox românesc.
Vocile lumii
Adrian Orza
Producător român de legume
“Proaspete de la noi” ar trebui să devină politică de stat. Calitatea 1 e calitatea 1, fir-ar a dracului de calitate! Și e un partener pe care îl simți implicat. Sigur, nu e nimic abstract. E cu oameni la mijloc. Poate aude și vreun ministru” – scrie Adrian Orza, exasperat după ce a cumpărat castraveți din Grecia, moi, iuți și fără gust, vânduți la un preț de șase ori mai mare decât ai lui.
