Consiliul Județean Timiș, condus de liberalul Alin Nica, organizează cea mai prestigioasă expoziție Constantin Brâncuși din ultimii ani. De buna desfășurare a acțiunii s-a ocupat Ovidiu Șandor, antreprenor și organizatorul Bienalei Art Encounters. Curatoarea Doina Lemny, expert internațional al operei marelui sculptor de origine română, a ridicat valoarea artistică a proiectului. În poza de moment, s-a vârât și-un intrus. Deși n-a contribuit cu nimic, primarul userist al Timișoarei s-a gândit să-și adauge și un Brâncuși la butonieră. Dacă din nefăcut s-ar face un templu, primarul aflării-n treabă prin Timișoara ar fi zeu. Pentru a nu folosi superlativul mediocrității, unde Dominic e campion, îi croim doar haina de ipocrit.
Dominic Fritz a contribuit la Expoziția Brâncuși cât ambrozia la rinitele alergice
Vârât de staff-ul său de necuminicare-n poză, s-a trezit să afirme pe un UM de presă: “L-am adus pe Brâncuși acasă!” Cum, când, ce și de ce? A cărat lăzile cu sculpturile celebre în spinare sau a cutezat, asemenea hârțului, să intre prin ușa din dos? A contribuit la marele eveniment, cât ambrozia la rinitele de sezon. Făcându-se că-i pus pe treabă, a slobozit maxima: “Faptul că Brâncuși nu e din Timișoara, cred că-l putem ierta!”
Fost corist în corul Gospel, actualul nefericit primar nu pricepe că sculptorul din Hobița a intrat în universalitate prin talent, nu ca domnia sa prin conferințele stipendiate de BND, un fel de CIA german.
Constantin Brâncuși se exprimă prin operă, nu prin biografie. Iar opera sa legendară se inspiră din universul mirificului sat românesc.
Lumea care admiră Madam Pogany sau alte opere de-ale românului din Muzeul Guggenheim, Centrul Georges Pompidou, Tate, din Londra, habar nu are pe unde e Hobița. Nici că oltenii săi sunt șefi mari azi la Timișoara, cucerind cetatea altfel decât turcii.
Știe primarul de bere cu lămâie cine a fost Nancy Cunard? La ce cotă uriașă a ajuns la casele de licitații?
Se riscă primarul „care este” la un tet-a-tet?
L-aș fi provocat pe primarul “masele mă dorește” la un ˈtēt-ə-ˌtēt pe vreo televiziune, să vorbim despre minunile artistului, mai universal decât curentul troțkist din care provine. Dar știu că va refuza să se facă de râs la ore de vârf și de maximă audiență. E și păcat să-l scot din universul său de confort, să-i tulbur naturelul nesimțitor al ignoranței.
Omul a fost parașutat la Timișoara, dar asta nu înseamnă că firele de care se ține în scaun sunt veșnice. Mai există printre alegători și oameni cu mintea de apoi.
Atât despre ipochimen. Una-i coada vacii și alta-i ștampila primăriei. Mai e ceva de spus? Că mirobolantul Centrul de tocat banii – pardon! – de proiecte al Primăriei Timișoara s-a ocupat de finanțarea instalațiilor stradale ale artiștilor anonimi sau de plimbările cu bărcuțele în ritmurile freneziei lunatice? Ce rămâne în urma primarului Dominic Fritz? Doar o pistă lată pentru bicicliști pe strada sa și o enormă milă față de cum arăta odată orașul trandafirilor.
N-am auzit printre tefeliștii săi votanți că merg în vreun city-break la Hobița.
Brâncuși – o extravaganță?
Meritul extravaganței “Brâncuși la Timișoara” este nu doar al lui Ovidiu Șandor, dar și al președintelui CJ Timiș, Alin Nica, finanțatorul principal al manifestării de ținută europeană.
Parafrazându-l pe fiul lui Tudor Călărașu, alt oltean de geniu, “Dacă Brâncuși nu e, nimic nu e!”
Topind aproape cincisprezece milioane de euro pe nimicuri, primarul USR se pune moț pe lucrul care nu-i al lui. Atât s-a putut într-un mandat cu derivă, pont Euxin, asta pentru cei care l-au citit pe Jean Bart.
Omulețul din Primăria Timișoarei suferă de ignoranță cronică și încă nu e supus tratamentului școlar. Ca să nu-i spunem pediatric. Dacă ar fi doar atât, dar ne temem că băieții pădurilor au sedat prin el orașul, altădată liber crăiesc.
Dar, gata cu omul cu parașută. Măcar dacă ar fi citit anunțul spectacolului.
„Găzduită în perioada 30 septembrie 2023–28 ianuarie 2024, expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” aduce în atenția publicului o personalitate emblematică, un reper incontestabil al sculpturii moderne, precum și un simbol universal,” scrie în clar pe pagina de avangardă a Muzeului Național de Artă Timișoara.
Peste o sută de lucrări, fotografii, documente de arhivă, dar şi materiale filmate compun un corolar al lumii brâncușiste sau – dacă vreți – brancusiste, mai franțuzit.
Mereu surprinzătoarea Doina Lemny
“Brâncuşi ia piatra, blocul de piatră şi îl sculptează direct. Avem impresia că e simplu, dar Brâncuşi a vrut prin acest sărut să exprime actul profund de dragoste, când această îmbrăţişare formează din două persoane una. Este o fuziunea a celor doi îndrăgostiți,” a explicat curatoarea Doina Lemny unei lumi mai puțin troglodite, ca cea a primarului. Am avut privilegiul de a vorbi cu domnia sa mult timp despre Brâncuși, cu prilejul Expoziţiei „Brâncuşi, sublimarea formei” din timpul Europalia, ultimul eveniment de rezonanță organizat de muribundul ICR, condus azi în viteza “userism mode.”
La Palatul Artelor BOZAR din Bruxelles, oficialii români s-au întreținut cu Regele Filip al Belgiei. După ultima reprezentare de succes, la ICR s-a tras cortina. Ceva similar se întâmplă în Primăria Timișoarei.
Deci, să revenim! Constantin Brâncuși n-are nevoie de „iertarea de datorii” a lui Dominic Fritz. El aduce bani comunității, prin zecile de mii de bilete vândute, nu edilul care și-a tras bandă dublă de biciclete în fața propriei case, ca să fie votat de trotinetiști.
Constantin Brâncuși a dus în universalitate spiritul românesc, întreaga reverență memoriei sale.
VOCILE LUMII
Lia Lucia Epure
“Marele nostru sculptor este valoare a patrimoniului cultural național, este dovada limpede a creativității românești, ar îndrăzni cineva să facă vreun comentariu privind locul nașterii? Fritz confundă revolta timișorenilor pe anumite aspecte ale comportamentelor unor conaționali din trafic, protagoniștii unor obrăznicii și vulgarități identificabile cu ochiul liber, din mașini înscrise în anumite zone, confundă critica și bancurile legate de o anumită geografie, cu atitudinea legată de civilitate? Dar ce legătură au toate astea cu marele Brâncuși?” – reprezintă replica jurnalistei Lia Lucia Epure.
