În timp ce toți ochii planetei sunt ațintiți asupra bătăliei dintre Erdogan și Kılıçdaroğlu pentru președinția Turciei, în Thailanda, un partid progresist câștigă alegerile parlamentare și tulbură conservatorismul de zeci de ani ai politicii militariste de la Bangkok. Dar nu are majoritatea.
Așa cum era de așteptat, niciunul dintre candidații la alegerile prezidențiale din Turcia nu a obținut mandatul din primul tur. Dacă citești presa mainstream, sexagenrul susținut de SUA e ca și câștigător în turul doi, din 28 mai 2023. Cele două săptămâni vor fi cele mai grele din istoria Turciei, avea să spună un reporter Reuters.
Turcii n-au naturelul democratic în sânge
Dezbaterea despre cine câștigă alegerile în Turcia va fi crâncenă. Se vor confrunta umorile și whishfull thinking-urile pro-occidentalilor cu tradiționaliștii erdoganiști! “Să bem un tutun!” cum s-ar fi spus pe insula Ada Kaleh, pentru a nu fi prea emoționali.
Se luptă pro-americanul Kılıçdaroğlu cu putinistul Erdogan! Din astă cauză, “enteresul” este cât casa nedărâmată la cutremur.
Emoționalii nu pot face analize lucide pentru că sunt prea posedați de dorințe. Creierul lor nu interconectează stări, doar credințe. Sentimentele sunt canalizate spre bătrânul kemalist.
Geopolitica anunță nori sumbri pentru euroatlantiști
Raționalii geopoliticii nu contextualizează momentul. Ci constată cum se consolidează blocul anti-occidental. Sigur că pot să fie trimise toate societățile civile și toți “în civilii” intelligence-ului american, dar voturile se numără de către sistemul pus ață la punct de noul sultan, după încercarea de lovitură de stat din iulie 2016, organizată șmecherește, chiar de Erdogan, pentru a scoate din armată generalii pro-americani.
Ce nu se analizează, dar se relaționează, e că Turcia profundă nu are aspirații democratice. Turcii sunt obișnuiți să aibă un tătuc. Nu dau doi bani pe parlamentarism. O eventuală consecință a disperării ar fi votul negativ dat lui Erdogan. Dar nu va fi așa.
Eurospecialiștii anunțau, încă înainte de primul tur al alegerilor, victoria lui Kılıçdaroğlu, dar n-a fost să fie. Erdogan a pierdut la mustață victoria din primul tur, adunând doar 49,45 % din voturi.
Kılıçdaroğlu și-a recunoscut apartenența la alevism, ramură heterodoxă a Islamului, promovată mai ales din șiiți. Kurzii, în majoritate sunt șiiți. Deci, voturile kurzilor pentru Kemal, cam dau cu virgulă
Ochii mai puțini tulburați de curentul la modă sunt ațintiți spre ce va face ultranaționalistul Sinan Ogan. Dacă parcurgem istoricul său recent, constatăm că e un tip rebel. Aparențele îl dau anti-erdogan, doar că soluțiile vor fi simple în contextul complicat al alegerilor decisive din Turcia.
Prea puțin va conta pe cine sprijină în turul doi, pentru că disputa va fi extrem de polarizată, umorală și plină de neprevăzut.
Candidatul cel mai rațional va înfrânge evidența, prin organizare și rigoare electorală.
Ieri dimineață, lira turcească a avut cea mai mare cădere față de dolar, în anul 2023. Bahtul, moneda thailandeză, o creștere de 1% pe bursele orientale. Deh, fluctuații emoționale.
CITEȘTE ȘI: Capcana lui Tucidide sau despre noul război al lumilor
Lupta pentru drepturile omului sau pentru o patrie puternică?
Dacă în Turcia nu se conturează candidatul câștigător, dar se presimte o continuitate, citind profilul alegătorului turc, care înainte de apărarea drepturilor omului, caută apărarea butique-ului și reprezentativitate politică pe arena internațională, în niciun caz vreo obediență sau vasalitate. Asta nu înțeleg analiștii occidentali. Turcii au alt univers de valori. Sunt mândri, au în sânge patriotismul, caută gloria imperială trecută. Nu sunt fani ai minunatei lumi noi, ai tehnologiilor politice și se tem de jihadul puterilor emergente.
Cheia e la kurzi, care reprezintă 19% din totalul populației. În ultima vreme, Regep Erdogan a făcut o serie de favoruri acestei minorități, după arestarea liderilor PKK, pe care-i consideră teroriști. Dacă noii kemaliști vor atrage voturile minorităților, vor avea câștig de cauză, doar că în realitate, e ca-n discuția mea veche, purtată cu regretatul Attila Verestóy. “UDMR-ul ține cu Bucureștiul sau cu Budapesta?” l-am întrebat odată. „Firește, cu Bucureștiul,” a răspuns el „pentru că dă mai mulți bani.” Așa și relația cu Ankara. Minoritățile merg mereu cu cel câștigător.
Erdogan îl consideră stranier pe contracandidatul său
Turcii sunt afaceriști de când se știu. Preferă să meargă politic cu cine dă mai mult. Sistemul de reguli și de taxe occidental, cu siguranță, nu-i încântă. Ce TVA?
Referitor la insurecția progresistă din Thailanda, într-adevăr, se pune de un tsunami politic. Tautologicul partid “Mergi înainte!” al tânărului Pita, poreclit “Tim,” un harvardist, proprietar al unei aplicații de tip Glovo, își dorește schimbarea profundă a administrației de la Bangkok. Chiar reforma din temelii a regatului. Tinerii frumoși și liberi din Thailanda au iluzii de democrație. Mișcarea vrea să reformeze legea regală a defăimării, să pună capăt recrutării militare obligatorii și să organizeze un referendum pentru a preveni viitoarele dictaturi militare. A obținut cele mai multe mandate de parlamentari, 150, față de 141 ale partidului de guvernare. Problema e cu cine se va alia micuțul Tim pentru a compune majoritatea? Nu vine Harvardul neocomunist să-i organizeze mezalianțele!
VOCILE LUMII
Cine este Kiliçdaroglu?
“În timpul campaniei electorale, Kiliçdaroglu a încălcat un tabu prin menţionarea într-un videoclip devenit viral apartenenţa sa la alevism, o ramură heterodoxă a islamului pe care unii sunniţi riguroşi o consideră eretică. Preşedintele Erdogan l-a poreclit „Bay Kemal” („Domnul Kemal”), folosind în batjocură termenul „bay” rezervat în mod tradiţional străinilor,” scrie o depeșă Agerpres, publicată de Adevărul.
