Oare dorește cineva să se afle adevărul despre războiul din Ucraina? Cu siguranță, nu există părți interesate, ci doar acțiuni de propagandă. Cancelariile occidentale recomandă să servim doar porții de minciuni din „surse oficiale.”
Va reuși Putin să îndeplinească testamentul lui Petru cel Mare? Va face Nova Russia? Vor câștiga SUA războiul proxy?
Planeta s-a împărțit în două tabere: una pro Ucraina și alta împotriva ei. Ultima categorie nefiind neapărat putinistă, ci pacifistă.
După cum se vede, armele bubuie, propaganda trosnește pe toate canalele, nimeni nu mai caută pacea.
Există un acord în dezacord că înarmarea exagerată a țării vecine prelungește și mai mult războiul.
Dar, oare, Occidentul e interesat de pace?
Așa cum am spus încă de la începutul războiului, Ucraina e un proxy. Pentru că SUA nu se pot bate direct cu Rusia, s-a inventat acest război.
Rusia îi zice “operațiuni speciale.” Vestul – războiul din Ucraina.
Ce știm despre evoluția frontului? Nimic. Suntem loviți din toate direcțiile cu știri false. Iar marile minciuni se iau doar din “surse oficiale.”
Există o cenzură cum n-a mai fost. Sute de mii de postări sunt eliminate de pe rețelele sociale. Inteligența artificială și fact-checkerii anonimi împânzesc boaierele internetului și taie în carne vie tot ce nu convine împuterniciților războiului.
citește și: Noua Ordine, Céline Dion și hăinuțele unisex
Toate alegațiile neconforme corectitudinii politice sunt eliminate. Practic, nu există democraticul check & balance. Sau latinescul audiatur et altera pars.
Nimic. Minciună blană. Adevărul cosmetizat, pus sub reflectoare. În dezbaterea publică nu mai există opinii contrare.
Noile miliții ale gândirii au început inchiziția. Nu bei cu noi, bei împotriva noastră. Și delete.
Într-o asemenea avalanșă de minciuni cu aură oficială, riști să fii strivit. Nu te poți împotrivi. Te uiți la ceas și te întrebi cât mai ține circul de-a războiul.
Minciunile războiului: Fantoma de la Kiev, bombardamentul de la maternitatea din Mariupol, Ororile de la Bucea,
Obișnuit să mă trezesc dimineață deschizând presa de referință din Marea Britanie și SUA, am ajuns la concluzia că cele mai prestigioase publicații sunt teleghidate de un comandament nevăzut al Noului Big Brother. Cum se face că apar aceleași titluri pe primele pagini: Ororile de la Bucea, Fantoma din Kiev, crimele rusești din Insula Șerpilor, Bombardamentul maternității din Mariupol? Iar toate acestea să fie ulterior invalidate, nu doar din lipsa de probe, ci și din informații contradictorii. Astfel, am decis să mă dezabonez. Eu vreau adevărul, nu îndemnuri la luptă și la slavi ukraini. Dar cine mai caută adevărul, într-o lume costelivă și drogată de ideologia salvaționistă?
Încă de la începutul războiului din Ucraina, m-am declarat nedumerit. Spre disperarea prietenilor, repetam ca o moară aforismul lui Socrate: știu că nu știu nimic.
Întrebat de ce nu văd cum sunt uciși copiii în Donețk, Lugansk, Mariupol, cinic le-am răspuns că nu știu nici cine a trimis minorii în marea Cruciadă a copiilor. Doar oare ea a existat sau e doar o legendă?
Misterul „Z” și minciunile războiului
Sunt mituri și paramituri despre eroica armată ucraineană. Ca unul pierdut prin biblioteci și găsit uneori pe televiziuni, știu că Bandera a fost mai mare nazist decât Mareșalul Antonescu.
Dar în paradigma zilelor de azi, nazismul nou, nu e ca nazismul vechi.
Oare care este simbolistica lui “Z”, literă prezentă pe tancurile rusești? O altă enigmă.
Nu deslușim noi tenebrele. Nici n-avem calificare. Doar ceva circumvoluțiuni, în care neuronii nu zburdă tembel, se mai găsesc.
Am fost întrebat de moderatoarea unei televiziuni: ce văd în Ucraina și am răspuns sec: natură moartă cu tancuri pe străzi. CNA a sărit și a amendat postul cu 50.000 de lei. Obligația profesională de-a nu avea încredere în punctele de vedere oficiale este o crimă.
În rest, cine nu se închină este aruncat la câini.
Canonizarea lui Zelenski în cultul eroilor
Încă de la începutul acțiunii de canonizare a lui Zelenski (prezent ieri la Davos să ia lumină de la Klaus Schwab) în cultul antic și acceptat al eroilor mitologici, am spus că actorul are un rol de interpretat. Și am fost dat la câini, de onor clientela beată de certitudinile Noii Ordini Mondiale.
Am rezistat. După două luni de afront asupra minciunii, sunt oprit de oameni prin piețe și mă întreabă lumea de unde știam?
Ce să le răspund? Că am turat facultățile îndoielii, mai mult decât au ambalat ei pe cele ale certitudinii?
Jurnalism vs activism civic
Au deschis fabrici de produs lacrimi. Și să nu cotrobăi prin lupaFfnarele corectitudinii? Le-am descoperit. Și le-am dezvăluit. Nu am comis crimă de uneltire. Am slujit doar adevărul. Asta e meseria de jurnalist, nu de activist sau propagandist neomarxist.
Azim a vedea adevărul este o crimă de les republică. Nu sunt convenabile mințile libere, ci doar cele dresate să laude mai binele din laboratoare.
Ușor, ușor, universul distopic al uzinelor de propagat știri mincinoase se demantelează din broboada sură a minciunii.
Oamenii relevă. Au fost mințiți. Și ce dacă? Minciuna a fost în slujba binelui.
Minciunile războiului, doar din “surse oficiale”
Dar care e măsura binelui? Care sunt gradațiile? Există o casă de marcat? Sau marii producători mondiali de armament livrează prin redacții saci de bani? Propagandiștii războiului au misiunea de-a convinge publicul că “salvat ești atunci când ai glonț pe țeavă și-ți bubuie creierul de ură.”
Feriți-vă de propaganda diverselor forme de putere! E toxică.
Cine câștigă războiul? Depinde în ce tabără ești: a adulatorilor lui Zelenski sau a contestarilor săi? Și-ți vei da singur răspunsul. Chiar dacă Rusia își va lua teritoriile înapoi, învingători vor fi cei care rescriu istoria și reinventează polii de putere ai lumii.
The Guardian
Publicație britanică
“YouTube a eliminat peste 70.000 de videoclipuri și 9.000 de canale legate de războiul din Ucraina pentru încălcarea regulilor de conținut, inclusiv eliminarea videoclipurilor care se refereau la invazie drept „misiuni de eliberare”, scria recent The Guardian.
