În culisele puterii, se dă o bătălie ascunsă pentru viitorul prezidențiabil, cu șanse să câștige alegerile. Lupta pentru Cotroceni încinge rânza politică.
Klaus Iohannis a ieșit public să comenteze creșterea galopantă a prețurilor. A rugat românii să nu caute vinovați la guvern sau la parlament. “Guvernul meu” lucrează pentru mine. Ar fi principalul mesaj transmis structurilor.
Se știe, îndeobște, că în ultimii doi ani de mandat, serviciile îl părăsesc pe președinte!
Președintele Iohannis a ieșit brifat, la ordin: „Putin e de vină”
Apariția sa neașteptată, cu referire la discuțiile despre viitorul președinte, poate fi explicată doar în această cheie: “încă mai sunt la butoanele de comandă.” Ba la NATO, ba la ONU, de parcă astrele geospațiale ale puterii nevăzute urmăresc numai volanele rochiței Primei Doamne, pe unde să se mai vânture. Informația coclită, aruncată repetat în luptele de putere, are un singur motiv. Acela deja enunțat: “Nu plec. Sunt în cărți.”
Sigur că Iohannis nu se gândește la pensie. Încă e activ. E un tip odihnit. Nestresat. N-a cheltuit prea mulți neuroni, în mandatul său și jumătate pentru vreo strategie de dezvoltare a României.
A mers servit. Al doilea motiv al ultimei sale prezențe pe scenă s-ar explica în cheia nord-atlantică. A primit de la Washington linia de comunicare: “Putin e de vină.”
Auzisem de când eram mic de poveștile flașnetarilor. Huruiau neobosiți melodiile la modă.
Acum e moda trâmbițatului în favoarea războiului, nu împotriva lui.
Klaus Iohannis e un excelent executor. N-are idei proprii. Merge servit.
citește și: Faraoane !
Ține în tensiune familia PSD-PNL, căsătorită din interes, cu privire la omul pe care-l preferă ca succesor. Numai că aici e buba. Nu el hotărăște. Ci doar execută ordinele primite.
Mulți politruci l-ar ocoli. Dar încă e intubat de hegemon. E vasalul perfect. Scoate bani din visteria statului pentru orice jucărie, ce-și zice armament de mare precizie. Primește lista de cumpărături și o trimite la Palatul Victoria.
Klaus Iohannis e servitor. Pentru că servește. E încă bun pentru marii stăpâni ai lumii.
Lupta pentru Cotroceni încinge rânza politică
În ciuda calmului prezidențial, se înregistrează o fierbere mare e în coaliție. PSD ar vrea modificarea Constituției pentru a transforma republica semi-prezidențială în cea parlamentară, știind că niciodată nu poate sindicaliza voturi pentru un tur doi câștigător. PNL-ul răspunde, prin vocea lui Daniel Fenechiu, că nu-i de acord.
UDMR e ținut la mantinelă pentru că ar vrea regionalizarea. PSD dă cu flit. Prea ar tăia din puterile baronilor locali.
PNL ar vrea, firesc, după cursul ultimilor ani, să dea odată noul președinte. În cărți e momentan Nicolae Ciucă. Așa ar vrea el și echipa sa. Dar mai sunt doi ani și multe întâmplări vor urma.
Marcel Ciolacu nu se simte prea convenabil cu pushing-ul lui Mircea Geoană, care musai vrea să fie desemnat candidat în alegerile din 2024. Buzoianul – de profesie politruc – se visează și el președinte. Dar fără sprijinul PNL n-are nicio șansă.
Geoană e pastila otrăvită a coaliției. Și-a mantelat, precum marmota ciocolata. Plătește bani mulți, din dota sa de la NATO, pentru a-și cumpăra indulgențe.
Prostănacul își face clipuri cu fotbaliști
Doar fraierii pot crede că pe Mircea Geoană – copil de casă – l-ar susține hegemonul. „Un prostănac.” Vă mai amintiți cum l-a caracterizat Ion Iliescu?
El își face clipuri emoționale, de pe vremea când, chipurile, copil fiind, visa la NATO. Mic, mare pui de securist, trăit în alcov, crede că relația istorică dintre tatăl său și un anumit ambasador american (care a făcut bani buni de coșniță în România) ar mai fi vie prin Deep state-ul american. Nu știe bietul fecior vorba copilăriei noastre: “altul mai gras, că ăsta s-a ras.”
Ciucă și cureaua lată
Nicolae Ciucă, actualul premier și președinte al PNL, visează cu ochii atlantiști la cea mai mare funcție. Doar că nu înțelege e freamătul și zbuciumul din PSD, împărțit în patru tabere. Ciolacu n-are de ales, ca să țină corabia, decât să fie președinte, chiar și printr-un chichirez constituțional.
Aprig vulpoi din casa sistemului, Marcel Ciolacu, cel altădată nefrecventabil pe la Palatul Cotroceni, i-ar netezi calea lui Klaus Iohannis pentru postul de prim ministru, în cazul în care e lăsat în izbeliște de marii lumii.
Nicolae Ciucă e prins în vâltoare. Numai că nu-și dă seama. E prea încercuit de militari. N-are nicio minte civilă în jurul său.
În caz că nu va face „lăsarea mică” – pentru rotirea convenită la începutul coaliției PNL – PSD – partidul lui Ciolacu va vârî ștrengărește moțiunea de cenzură. Și se va duce la partid? Nu-l cunoaște nici pisica lui Orban. Aia alungată de către “echipa câștigătoare.” Și atunci va rezista ca premier interimar. Știm schema. Singur se va eroda. Iar partidul îl va scoate din joben pe micuțul antrenat în vestiare: Bogdan Aurescu.
Visul prezidențial al lui Ciucă depinde de urzelile din casa noului PSD.
Fierbe borșul, spumege pocalul…
Învârtelile românești, orgoliile vor măcina din interior coaliția. Doar pe ultimul tur de forță, hegemonul va pune mâna pe un cap anume. Nu contează cine e. El va fi. Să fim atenți cum freacă umbrele de coșul zilnic al românilor.
Nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește.
Rapsodia bulgară de acum doi ani trebuie ascultată. Un partid nou de școliți în occident a luat în șase luni puterea.
Soluția Occidentului nu e nici Luluța Kovesi.
Măsurătorile electorale, o știm noi, profesioniștii campaniilor electorale, nu se fac proiectiv cu șublerul, cheia și compasul zilelor de azi. Surprinși nu pot fi decât visătorii.
Vocile lumii
Ion Cristoiu
Publicist
„E o iluzie cu Mircea Geoană pentru că actuala conducere a PSD nu are interesul să vină Geoană candidat sau președinte, au interesul să fie Ciucă.
E mai bine să fie un adversar decât de la tine din partid. Dacă vine Geoană, vine cu toată echipa, cu Dan Voiculescu, cu toţi”, a declarat Ion Cristoiu, în cadrul unei emisiunii difuzată de Gandul.ro.
