Decizia de dărâmare a statuii lui Mircea Vulcănescu din fața imobilului unde a locuit în București s-a amânat. Consilierii locali ai sectorului 2 au votat împotriva inițiativei. Este meritul a peste o mie de români care au semnat petiția “Nu demolați statuia lui Mircea Vulcănescu!”
De ce elitele intelectuale nu au luat atitudine? A fost o întrebare care s-a rotogolit pe rețelele sociale. Ne-am fi așteptat ca măcar editorii cărților sale să aibă un punct de vedere. Volumele scrise de filosof se mai vând încă. Fac bani. Sunt curați, nu?
A fost Mircea Vulcănescu un criminal de război? Sau este vinovat pentru ideile din “Dimensiunea românească a existenței?” Poate fi judecat omul pentru jobul său?
Dacă s-ar fi născut în Germania, ar fi fost considerat un urmaș demn al lui Hegel
Mircea Vulcănescu n-a fost găsit vinovat de nicio instanță românească pentru acuzații de crime împotriva umanității, ci doar de participare la un guvern pro-nazist. El a fost subsecretar de stat în guvernul lui Ion Antonescu, în timpul celui de-al doilea război mondial. S-a ocupat de cliringul “aur vs petrol românesc.” Prin “vina” sa, în trezoreria statului român s-au adunat peste o sută de tone de aur. Nemții chiar plăteau resursele, nu luau – ca bolșevicii – cu japca.
Măriuca Vulcănescu, fiica filosofului, în vârstă de 90 de ani, a câștigat în primă instanță la Tribunalul București procesul prin care solicita recunoașterea caracterului politic al condamnării tatălui ei. Ulterior, la recursul formulat de Ministerul de Finanțe, Curtea de Apel a anulat soluția.
Într-o lume bună de legat, operele marilor renascentiști sunt umplute cu fecale. Se dărâmă statui, că așa-i gândirea obștescului sfârșit al memoriei, prin #cancelculture, o metafizică a progresismului. Negarea trecutului este o acțiune ideologică de spălare pe creier a tinerilor și lapidarea lor de simțăminte.
În minunata lume nouă, a expansiunii globalismului, apologeții noii doctrine liberale practică aceleași metode ca în tiranie: ochirea și lovirea unei ținte.
Mircea Vulcănescu și-a ispășit pedeapsa. Opt ani de temniță la Aiud. Acolo, și-a găsit sfârșitul, la vârsta de doar 48 de ani. Regimul comunist nu l-a reabilitat. Nici cel capitalist. Iată că acum, prin agresarea memoriei sale, mai e condamnat o dată.
Knut Hamsun e studiat în toate școlile din lume
Ca o ironie a sorții, în 1947, anul condamnării lui Mircea Vulcănescu, laureatul Premiului Nobel, Knut Hamsun, în vârstă de 88 de ani, a recunoscut în fața tribunalului că a colaborat cu naziștii. A scris chiar un necrolog la moartea lui Hitler. A scăpat doar cu o amendă. Astăzi, scriitorul este omagiat în Norvegia ca fondator al romanului european modern.
Cititorii germani nu știu că faimosul lor scriitor, Günter Grass, a fost angajat înWaffen-SS în Marele Reich. Operele sale se vând în milioane de exemplare, chiar dacă a recunoscut în “Memorii” că a avut simpatii naziste.
Studenții marilor universități din lume studiază „teoria gândirii ordonate concret” („Lehre vom konkreten Ordnungsdenken”) a lui Karl Schmitt, filosoful nazist, despre principiul autocratismului social, ca normă de guvernare.
Tinerii încă mai învață teza sa: „din perspective externe, un grup nu poate fi judecat nejustificat din punct de vedere moral, în definirea propriei identităţi.”
Și exemplele sunt o sumedenie.
Prea român pentru a fi frecventabil
Mircea Vulcănescu pătimește azi că spiritul operelor sale cultivă prea mult românismul, în formă acut-ortodoxă?
A fost un discipol al lui Nae Ionescu. Bine remarca singurul intelectual de calibru care a avut curajul să aibă o opinie la rece, în astă lume înfierbântată, Ion Aurel Pop, președintele Academiei Române, că nu și-a scutit profesorul de la o taxă necesară pentru un autoturism.
A fost director al Vămilor înainte de a ajunge Antonescu la putere, unde a instituit un sistem draconic de reguli. A continuat să scrie la diferite ziare, deși nu-i plăcea jurnalismul. S-a opus frontal lui Carol al II-lea, când și-a promovat Constituția autocratică! A rămas slujbaș la stat, dar nu a renunțat la catedră, unde preda filosofie, în fața unor aule pline. A fost socotit de către unii intelectuali șeful noii generații. Mereu susținea că Mircea Eliade merită acest titlu, preferând să se situeze pe sine “inter pares.”
Mulți ani după uciderea protagonistului vorbei “Să nu ne răzbunați!”, colegul său de generație, Mircea Eliade, departe de țară, avea să scrie “Ce ştim cu toţii ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de loială i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit!”
“Era tobă de carte. Filozofie, literatură, istorie, teologie, economie, finanțe. Te minunai câte știa: toate aprofundate” – remarca Arșavir Acterian.
„Să nu ne răzbunați!”
Nimeni nu l-a răzbunat. Avea știință de carte, cât o întreagă academie. L-au ucis pentru că era altfel decât ei, troglodiții sistemului bolșevic.
A suferit indirect de consecințele decizionismului, curent de gândire creat de Karl Schmitt, reabilitat din acuzația de pro-nazism. Acesta consfințea eliberarea dreptului de sub tutela filosofiei, a valorilor și punerea acestuia la dispoziția politicului. Să mai spunem că recomanda să se țină seamă că inamicul politic nu e neapărat un rău din punct de vedere moral? Chiar recomanda să se facă afaceri cu el.
Nouă nu ne rămâne decât să-l mărturisim ca pe un bun român, falnic, optimist, descurajant de naiv, inovativ și cel mai formativ filosof creștin, unic în istoria României.
VOCILE LUMII
Ioan Aurel Pop
Președintele Academiei Române
“Mircea Vulcănescu nu a luat în mod nemijlocit, din proprie inițiativă, decizii care să se poată înscrie în ceea ce justiția numește „infracțiuni de genocid contra umanității” și „crime de război”. Nu a fost condamnat vreodată de „Tribunalul Poporului” și nici nu a primit stigmatul de „criminal de război”. Personalitatea aflată în atenție nu a făcut parte din vreo organizație de tip fascist sau legionar. În consecință, Mircea Vulcănescu rămâne o figură luminoasă a patrimoniului culturii românești, iar numele său nu se cuvine să fie supus niciunei cenzuri”, a scris Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, în exclusivitate pentru R3media.ro
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
