1 Decembrie 1918 rămâne în istorie drept cel mai fericit eveniment din istoria poporului român. Iuliu Maniu a fost sufletul acțiunii, iar Regina Maria ziditoarea României Mari.
Cum de o mână de intelectuali din Transilvania a reușit momentul de importanță istorică? Deputat în Parlamentul de la Viena, Iuliu Maniu a știut cum se fac rânduielile politice. A organizat ca la carte delegații de la Alba Iulia. Sigur că i s-au alăturat Ștefan Cicio Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Aurel Vlad, Ion Fluieraș, Iosif Jumanca, cei din urmă fiind primii socialiști români. Iuliu Maniu i-a dat ultima lovitură lui Orosz, trimisul guvernului maghiar, în ziua de 14 noiembrie 1918, în casa lui Cicio-Pop din Arad, afirmând: „Noi vrem despărţirea deplină de Ungaria.”
Iuliu Maniu a prins momentul astral
Nu putem înțelege istoria, fără a studia contextul internațional de atunci. Imperiul Austro-Ungar era în disoluție, după înfrângerea Puterilor centrale în primul război mondial. Pe 16 octombrie 1918, marele om politic polonez Józef Piłsudski a proclamat „existența statului polonez independent“. În ziua de 28 octombrie, mari manifestații populare au dus la proclamarea statul independent Cehia. Două zile mai târziu, în 30 octombrie 1918, Slovacia a renunţat la obedienţa faţă de Imperiul muribund, formând un nou stat, împreună cu Cehia, Cehoslovacia.
Inimile dublei Monarhii s-au despărţit pentru totdeauna. Austria şi-a proclamat suveranitatea pe 12 noiembrie 1918, iar Ungaria pe 16 noiembrie 1918.
citește și: Noua variantă Covid: Cât de îngrijorați ar trebui să fim?
Iuliu Maniu a prins momentul astral. Momentul când cele două inimi ale marelui imperiu s-au despărțit. A dat semnalul luptei de eliberare națională. În zilele de sfârşit de noiembrie 1918, 1.228 de delegați oficiali din toate zonele Transilvaniei au primit așa-numitele credenționale, un fel de împuterniciri care le permiteau să participe în mod direct la dezbaterile din Sala Unirii și să voteze Declaraţia Marii Uniri. Pe Platoul Romanilor din faţa Catedralei din Alba Iulia, peste 100.000 de români, mai cu seamă din zonele limitrofe, au încercuit conclavul romanității ardelene.
Marea Adunare populară, desfășurată în plină pandemie
Adunarea nemaintâlnită vreodată în istoria neamului românesc s-a realizat în plină pandemie de gripă spaniolă. Martorii, pe care i-am mai prins în viață și după 1989, îmi mărturiseau că mulți participanți aveau la gât salbe de usturoi împletit. Pe atunci nu existau antibioticele. Însăși Regina Maria a fost infectată. Era să moară. Medicii au făcut însă minuni. I-au injectat ceea ce se cheamă acum plasma convalescentă. Până în ianuarie 1919, când Principesa Maria (Marioara) sărbătorea majoratul, era pe picioare.
citește și: Coaliția semafor
Proclamația de la Alba Iulia ar fi putut rămâne un simplu deziderat, dacă în martie 1919, Regina Maria nu ar fi plecat la Conferința de Pace de Paris să seducă marii lideri politici ai lumii.
Norocul nostru e că la Budapesta, comuniștii lui Bela Kun au preluat puterea. Europa era speriată de extinderea bolșevicilor.
Negocierile de pace au început de la sfârșitul anului 1918. Exasperat că Take Ionescu, trimisul guvernului de la București, nu rezolvă problema unirii Banatului cu țara mamă, Ion I.C. Brătianu a luat taurul de coarne. Supărat cănd a aflat că trimisul său la Paris a luat o mică, mare șpagă de la Nikola Pašić, primul ministru al noii Iugoslavii, care dorea întreg Banatul istoric, Brătianu a chemat la Palatul administrativ ambasadorii puterilor aliate și i-a certat pentru că țările lor considerau Regatul Român o epavă, căruia nu I se face o justiție dreaptă. A plecat val vârtej la Paris. Istoricii susțin că a reușit mai mult să-i enerveze pe marii conducători ai lumii. În capitala Franței erau președintele SUA, Woodrow Wilson, premierul Franței, Georges Clemenceau, în calitate de gazdă, primul ministru al Regatului Marii Britanii, David Lloyd George, numeroși trimiși ai statelor noi. Pentru că a fost prea dur în apărarea drepturilor de emancipare națională, Brătianu s-a retras și a rugat-o pe Regina Maria să continue diligențele. Și-a pregătit îndelung plecarea. În Orient-Express-ul, care o ducea la Paris, încă din Elveția, și-a invitat mai mulți jurnaliști în tren. I-a fermecat. Când a ajuns în gara pariziană, mii de oameni au aclamat-o. S-a cazat degrabă la Hotel Ritz. I-a trimis lui Clemenceau o scrisoare în care scria: „de când o regină trebuie să invite la masă un prim ministru?” Se pare că l-a convins cu drepturile românilor într-o singură seară. Nu același lucru, potrivit istoricilor, s-a întâmplat cu președintele american. Bătrân, acesta nu a fost răpus de șarmurile sale și de șemizeta roz pe care a pus-o pe ea. Nu s-a lăsat bătută. L-a atacat pe House, strategul și confesorul lui Wilson. Pe acesta l-a convins. Plecarea la Londra și prezentările pretențiilor teritoriale ale românilor în fața lui George Lloyd erau o formalitate. Regina Maria era nepoata Reginei Victoria.
1 Decembrie 1918 rămâne în istorie ca cel mai fericit eveniment din istoria poporului român
citește și: Leoaica, Regina Maria, l-a convins pe Tigru, Georges Clemenceau, să recunoască UNIREA
România Mare a fost un deziderat istoric. Fără viziunea lui Iuliu Maniu și perseverența Reginei Maria, astăzi nu ne-am fi bucurat de o țară în formă de măr, vorba lui Ion Aurel Pop, președintele Academiei Române.
Vocile lumii
Regina Maria
“M-am dus. Pur și simplu. Dumnezeul meu! M-am dus oriunde țara mea avea nevoie de mine. Am fost un fel de standard ridicat în numele țării mele”, avea să mărturisească mai târziu, Regina Maria, leoaica – așa cum se spune – că l-ar fi sedus pe tigrul Clemenceau.
