Dacă pe timpul sovietelor, țările din Estul Europei au fost etatizate și comunizate prin dictatul forței Uniunii Sovietice, după căderea Cortinei de fier, euro-atlantiștii le-au amăgit cu forța de seducție a prosperității și a neîngrădirii libertăților.
Astăzi, când mințile întunecate ale Occidentului prefigurează Omul Nou, atât de necanonic proiectat de comuniști, esticii își dau seama, mai repede decât occidentalii, că marxismul n-a făcut decât o pauză și reapare asemenea unui coșmar. Dacă sunt invitați, esticii pot declanșa ofensiva de revenire la tradițiile și valorile străvechi.
Creșterea costurilor vieții în UE, impunerea deciziilor samavolnice de reprimare a libertăților umane, restricțiile tot mai mari, culminate cu declanșarea războiului lumilor duc la colapsul civilizației. N-o spunem noi, e evidența istoriei!
citește și: Kompromatul Miliției plagiatelor
În timp ce europenii își văd de vacanțe, esticii, mai circumspecți la modificările de climat social, având mai dezvoltate simțurile supraviețuirii, conștientizează premisele prăbușirii culturii occidentale. Cineva spunea că o societate răsfățată începe să putrezească din interior. Abundența îi face pe occidentali impasibili la suferințele altora. Ei cer guvernelor programe de asistență tot mai mari. Lenea pare noua cultură a progresului. Între domnia lui Augustus și Claudius, peste două sute de mii de cetățeni ai Imperiului Roman primeau grâne gratis. După puțin timp, puterea Romei s-a prăbușit. Ce e ideea unui salariu minim garantat, decât o susținere trândăvelii și intrarea în paradisul plăcerilor, care au dus, istoric vorbind, la căderea tuturor imperiilor?
Logodna dintre Est și Vest pare să nu ajungă la căsătorie. Faliile se adâncesc. Liberul arbitru cade pradă ecumenismului financiar.
Țările din Est, obligate să renunțe la suveranitate
În schimbul banilor europeni și ai Marii finanțe mondiale, cancelariile occidentale au obligat tinerele democrații să adopte principiile statului de drept și să cedeze nu doar suveranitatea, ci și bunurile publice unor corporații transnaționale, în numele sfântului duh al pieței libere.
Banca Mondială a dat mulți bani, impunând o serie de condiții de privatizare, în folosul unor entități dictate de Board-ul finanțatorilor.
Green Deal-ul solicită statelor membre ale Uniunii Europene cheltuieli imense. Agenda Verde, asociată cu renunțarea la resurse energetice ieftine, topește bruma de prosperitate, astfel încât mulți vestici se gândesc să se mute în locuri mai calde, unde facturile nu sunt copleșitoare.
Aderarea la UE a celor opt state, foste membre ale Pactului de la Varșovia, integrarea lor în NATO au fost negociate cu mari costuri. Neavând bani de plată, li s-au luat esticilor elitele intelectuale și forța brută de muncă.
În termeni absoluți, țările comuniste din Estul Europei au fost miluite cu aproape cinci sute de miliarde de Euro, ceea le-a adus creșteri economice, dar nu mult visata egalitate dintre salarii.
Egalitate, dar nu pentru căței
Prin menținerea precarității veniturilor lucrătorilor din Est, diriginții șantierelor de reformă s-au asigurat de cea mai mare migrație internă din istoria UE. Astfel, locurile de muncă vacante din Vest, din cauza lipsei de apetit a forțelor mofturoase, au fost ocupate de cei dornici să ajungă vestul din urmă. Lumea occidentală, dependentă de stipendiile de la stat, e mult mai captivă ideilor troglodite ale socialismului caviar. Esticii au cunoscut pe pielea lor samavolniciile ideologiei.
Un muncitor din Est lucrează opt sau mai multe ore pe zi, pentru o sumă de bani mai mică decât un ajutor de șomaj, dată de stat unui vestic.
citește și: Ce vrea China?
Prin 1990, lumea occidentală devenise prea sedentară, fără chef de a presta după ceas, iar liderii lor au înțeles după dărâmarea Zidului Berlinului că trebuie să cultive gregaritatea plăcerilor. Bruxelles-ul, asistat de marii finanțatori, s-a angajat, prin acorduri nescrise, încă din secolul trecut, să umple golurile din uzinele mari producătoare de profit cu forță de muncă ieftină. Esticii au acceptat să lucreze pe bani puțini.
Locurile servitoarelor portugheze au fost luate de visătorii din Est.
Diaspora țărilor din fostul lagăr comunist a devenit un bun necesar marilor corporații europene.
În schimbul finanțărilor din banii băncilor internaționale și ale fondurilor structurale, încă din anii ’90, țărilor sărace li s-a impus privatizarea marilor companii de stat, în beneficiul corporațiilor cu lobby puternic la Bruxelles.
Pentru că esticii și-au cedat greu suveranitatea, s-a recurs la paleontoliticul troc: dați pe gratis resursele naturale și umane, în schimbul Aiquis-ului communitare, o acțiune perversă, fără costuri financiare.
Mai departe, cu un șiretlic demn de mintea Diavolului, pentru integrare li s-au cerut națiunilor visătoare renunțarea la arhaicele tradiții, la credințe și valori, în schimbul mărgelelor viu colorate ale statului de drept.
O permanentă luptă – ca să se țină naturelul simțitor anesteziat
Fiindcă noii investitori ai Minunatei Lumi Noi nu s-au simțit destul de bine protejați, în concurența cu antreprenorii locali, s-a decis într-un Turn de fildeș al creatorilor de destine înființarea unor perverse acțiuni de democratizare, cum ar fi lupta împotriva corupției, dresarea justiției, distrugerea capitalului autohton și promovarea elitelor de pradă, formate din indivizi șantajabili și ușor de stăpânit în funcțiile de comandă ale statelor.
Când masele au votat vreun președinte nefrecventabil marilor cancelarii, acesta a fost lichidat (vezi cazul Cehiei).
Dresajul democratic s-a făcut prin condiționare financiară și de credite de bună purtare. În schimbul binețelor în marea comunitate euro-atlantică, statele răsăritene au trebuit să cedeze nu doar patrimonial material, ci să renunțe la principiile de viață tradițională.
VOCILE LUMII
Laura Spinney
New Scientice
”Occidentalii continuă ca de obicei, fac cumpărături pentru următoarea lor vacanță sau pozează pe rețelele de socializare. De fapt, mulți oameni par fericiți. Nu conștientizeze colapsul iminent,” scrie Laura Spinney în New Scientice.
