Klaus Iohannis l-a desemnat pe Dacian Cioloș să încropească un cabinet de strânsură și a fugit la Sharm El-Sheikh, via Malmö. N-a vrut să audă cum Florin Cîțu îi trântește ușa-n nas ”nominalizatului!”
Parcă niciodată nu a fost mai evidentă influența factorului extern în politica românească.
În urmă cu o lună, anunțam că în pădurile din Elveția președintele român, aflat cu treburi pe la Berna (cu misiunea secretă de a rezolva treizeci și două de dosare ale Federației Cantoanelor cu UE), s-a întâlnit pe ascuns cu Emmanuel Macron, președintele Franței. Se pare că acolo a primit edictul: “Franța a decis, Cioloș!” Sălăjanul s-a pozat la sfârșitul verii cu Macron. În ciuda evidențelor, l-a învins în alegerile interne din USR-PLUS pe Dan Barna. Evident, cu ajutorul factorului intern. Alegerile interne, de la ei, au fost asistate de un soft. Iar softul n-a avut nimic împotrivă de a-l nominaliza pe Cioloș învingător. Ne mai mirăm de ce învinșii din jurul lui Dan Barna au tăcut chitic? Puțină lume a observat că înainte de Congresul lor online, Parchetul European a deschis o anchetă împotriva contracandidatului lui Cioloș. E limpede? Cât statuia lui Maneken plângând în ploaie.
Securicii nu pot fi arestați. Ei au o protecție europeană
Factorul intern se îmbucă (așa cum se zice prin Banat n.a) cu cel extern, într-o cooperare avantajoasă. “Noi vă facem rost de cash-uri, voi ne asigurați protecția pentru furăciuni”. Cam ăsta e acordul între părți. Ca-ntre bandiți.
citește și: Criza imobiliară din China poate fi contagioasă
Ieri, Florin Cîțu, având mandat din partea Biroului Executiv al PNL, l-a anunțat pe “desemnat” că nu va avea sprijinul parlamentar al fostului partener de coaliție. Kelemen Hunor l-a înștiințat că UDMR nu renunță la ideea înființării unui alt SIIJ. PSD, prin vocea lui Marcel Ciolacu, a dat cu flit. Liderii USR au anunțat deja că nu vor guverna cu AUR. Păi și atunci? “Desemnatul” se poate bizui doar pe 80 de voturi, din 233, necesare. Ridicolul e absolut. Candidatul insistă. Vrea să ajungă în Parlament.
Practic, la ora când citiți acest comentariu, Dacian Cioloș ar trebui să-și depună mandatul. Doar că președintele nu-i acasă. Să-l lase la poartă? Nu e elegant. Să continue lupta? Cade de fazan. Dar, totuși, cât de penibil poți fi, să crezi că edictul unui alt stat se poate transforma în vot parlamentar?
În Republica “asistată” România se poate. Nu că s-ar fi zis la Radio France International, ca la Radio Erevan, minusul dă plus, dar orice e posibil când lanțurile de supermarketuri sunt mai puternice decât lanțurile de iubire neaoșă românească.
“Nimeni nu mă vrea, doar eu insist,” și-ar spune Cioloș, îmbucând un „foie gras” cu ceapă din grădina bunicii.
Grupul de la Sălaj, în siajul celui de la Cluj sau de ce ceapa e iute
Unchiul Virgil Ardeleanu s-a remontat. A tras o vizită pe la membrii Grupului de la Cluj, să caute susținere pentru nepot. Grupul de la Zalău e cu arma la picior. Poate puțină lume știe că din acest oraș – de doar 50.000 de locuitori – au “emanat”: Crin Bologa (șeful DNA), Eduard Helvig (șeful SRI), Lucian Bode (ministrul de Interne) și europarlamentarul liberal Daniel Buda, iar nu ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră Virgil Măgureanu. Bineînțeles, Vulpea cea șireată, scoasă din “Doi și un sfert,” e tot de acolo.
citește și: Radu Ciobotea – Apărătorii – Ultimul meterez
Grupul informal de la Zalău e mai nou decât Grupul de la Cluj. Cum, vorba unui jurnalist local, de zece ani, statul paralel se chinuie să-i găsească o poziție în stat lui Vasile Dîncu, prezent în orice combinație (fost vicepremier în guvernul Cioloș), așa și cu desemnatul Securității să-i păzească poarta Doinei Cornea, e musai să fie ales. Edictul neamurilor de afară e fără comentariu.
Cioloș e iar în misiune. „Trăiți!”
Dacian Cioloș are o misiune importantă, doar dacă te gândești că a renunțat la șefia Renew Europe, cel de-al treilea grup din Parlamentul European și că e gata să-și dea leafa de europarlamentar pentru una de prim ministru.
Puhavul candidat își joacă în aceste zile cariera politică. Fie va reuși, fie va fi dat la câini, după bine cunoscutul principiu al hegemonilor: “altul mai gras, că ăsta s-a ras.”
A ținut să le explice suporterilor săi, tefeliștilor, aprigi luptători cu peturile în asfalt, spiralelor și narcotizaților “corupției ucide,” că nu cade de fazan. Dar e fazan în văzul lumii.
De ce, totuși, insistă să ajungă în Parlament? Există o singură explicație: relația sa de spadă și scut cu Laura Codruța Kovesi, procurorul general european, care-l poate reactiva oricând pe Crin Bologa și să trimită hingerii peste câinii din Parlament. Dar câți parlamentari își vor schimba opțiunile, în funcție de șantajele cu dosarele? Uneori, toți. Alteori, niciunul.
Cacealmaua românească se vede din turnul Berlinului. Serviciile se fac că lucrează pentru “alesul Franței,” în timp ce o trag pe Bătrâna Doamnă Europa, mișelește pe șorici, fredonând: “La Chilia-n Port.”