"Culmea ginionului și soarta destiinului cum zice tata a făcut ca togma când Mama plecase să ia aier să vie Recesnământu care iera 3 domnii…"
D-l Goe, copilul din schița cu același nume semnată de Ion Luca Caragiale, a ținut un jurnal dedicat Recensământului general al populației realizat în 1941. Jurnalul a fost publicat de către Institututul Central de Statistică într-o carte menită să contribuie la "lămurirea opiniei publice" în legătură cu ce urma să se întâmple.
Evident, este vorba despre un jurnal fictiv, ca și personajul Goe din schița lui Caragiale, dar autorii cărții, de altfel extrem de serioase și utile, au considerat probabil că puțin "humor" nu strică având în vedere tensiunea, dificultățile, chiar și riscurile pe care le presupune realizarea unui recensământ general al populației în plin război mondial.
Cartea mai conține și o serie de reportaje în care jurnaliștii încearcă să ia "pulsul" opiniei publice în legătură cu marele eveniment, și să înțeleagă cât sunt de pregătiți românii pentru a răspunde întrebărilor din chestionarul de recensământ.
Iată și un fragment lămuritor dintr-un asemenea reportaj realizat în București printre niște țărani olteni "emigrați" în Capitală în căutarea unui loc de muncă.
"Le explicăm mecanismul completării formularelor și îi îndemnăm la scris. Încep încurcăturile. Gheorghe Neață, plugar din satul Beciu, jud. Olt, e un om de treabă, însurat și cu copii. Asta nu-l împiedică însă să nu știe care îi e numele de familie și care ăl de botez.
– Păi cum ți-a zis popa, când te-a băgat în apă, mă!" intervin ceilalți.
– Gheorghe, cum să-mi zică altfel, se supără recensatul.
– Ei ăsta ți-e numele! Și Neață începe să scrie."
Redăm mai jos "Jurnalul domnului Goe" transcris conform fascimilului (vezi foto) publicat în cartea cu pricina.
"Am auzit mere-u încasă că vine Recesnământu și tata ia zis sănu plece casă găsească. Culmea ginionului și soarta destiinului cum zice tata a facut ca togma când Mama plecase să ia aier să vie Recesnământu care iera 3 domnii care 1 fără altu cu musta-ță + 1 cu ocelar. Nu e nim-en acas? a zis 1. Nu să vede? am zis eu și 1 a zis Spune Micule cum âi ciamă pă Taticu și pă Măămica și păilalț copi că noi sântem Recesnământu. Am spus pă părinț și pă ăilalț copi na-m putut că Tata și Mama nare alț copi și a zis Bine dacă nue alț copi nue nevoie dă numele lor șima ântrebat Micule câț anii are părinți? Tata are 41 care umblă pă 42 și Mama are 1 an – ca Șefu. Da cărț aveț? Sigur am zis. Câte zice? Câte trebue 52! șam scos cărțile dă Tabinet ale noi dân șifoner. Cum ! samirat 1 tata nu citește? Ba citește căe cărțile cu purici și iam arătat. Șia plecat toț șia venit mâine adică a 2 zi șierea și Sefu acas și Mama că zicea să nu lase casa singură și ăla 3 a ântrebat iar și cânaspus Mama care 30 dă ani ăla cu ocelar a zis Pardon căcopilu a zis și 9 și Mama la ginit dă sus capă Șefu câne ân toane rele șa zis Domle mă miir f. mult că te uiț la gura 1ui copil. Io ânțeleg să știu câț ani are el că io lam făcut dael cum vrei să știe câț am că numa văzut la naștere. Egzact! a zis și Șefu. Pormă a zis 1 Nuvă ântreb dă cărț Dadace a zis Șefu. Că am o groază dae âmprumutate, da la pus Dracu pă 1 să zică Știm că nea spus copilu și ia spus. E 1 Măgar a zis Tata șima luat dă ureci șima dat afar că zicea -Zexe- că nu e dă copi să șadă la taifas cu Statu."
