Pe 19 august 1989, în apropierea orașului maghiar Sopron, de la granița dintre Austria și Ungaria, a avut loc unul din momentele memorabile ale istoriei Cortinei de Fier și ale reunificării Germaniei: Picnicul Paneuropean. Evenimentul, organizat de Uniunea Paneuropeană și Forumul Democratic Maghiar, sub patronajul lui Otto von Habsburg și a fostului secretar de stat ungar Imre Pozsgay, a adunat mai multe mii de persoane și a inclus și deschiderea, pentru trei ore, a unui punct de trecere a frontierei între cele două țări, lucru asupra căruia au căzut de acord, în prealabil, atât partea ungară, cât și cea austriacă.
Gardul de sârmă ghimpată a fost tăiat de secretarul general de atunci al Uniunii Paneuropene, contesa Walburga Habsbourg Douglas, după care delegația maghiară a trecut în Austria. Acolo au fost primiți de cetățeni austrieci cu care s-au întors în Ungaria, între miile de participanți aflați „la picnic”.
Folosindu-se de moment, câteva sute de cetățeni din Germania de Est au luat-o și ei spre Austria, pentru a pleca mai departe spre „cealaltă” Germanie. Prezența lor în număr atât de mare la Picnicul Paneuropean se datora în primul rând fluturașilor distribuiți de organizatori în stațiunile din Ungaria în care erau cu predilecție turiști est-germani.
Acțiunea celor din fosta RDG i-a luat un pic prin surpindere pe grănicerii maghiari, aceștia neștiind cum să reacționeze. În situația creată, comandantul unității de grăniceri, Árpád Bella, a avut prezență de spirit și curajul de a interzice folosirea armelor. Picnicul Paneuropen nu a rezolvat, însă, cazul tuturor est-germanilor din Ungaria care au vrut să emigreze în Germania de Vest. Până la 9 octombrie, însă, când a căzut zidul Berlinului, numărul celor care au fugit în Germania de Vest prin Ungaria a depășit 50.000.