O echipă România Liberă a ajuns în Maramureș, mai exact în satul Breb, numit și satul de sub munte, o locație cu case de lemn bine păstrate și recondiționate. Regele Charles a cumpărat aici case încă de acum 20 de ani. Cel care a făcut celebru acest sat este fotograful englez Duncan Ridgley. Sătul de alergat după super-staruri, ajuns la Breb, n-a mai vânat vedete, ci case ţărăneşti pe vârfuri de munte, ca să le dea viaţă din nou.
Am petrecut timp de 3 zile în Breb și în împrejurimi cu dorința de a cunoaște sătenii care au făcut din viețile lor povești de spus mai departe. Până să ajungem în Breb, am poposit la un han la care am luat prânzul și unde am aflat că soția celui care deține locația a fost o viață întreagă bibliotecară. Chiar dacă acum se ocupă de primirea oaspeților, cu prepararea mâncărurilor, hangița a amenajat un colț cu cărți pentru turiști.
,,Biblioteca din han este mică, dar dragă sufletului meu. Înainte de a fi hangiță, am profesat ca bibliotecară și cum aș fi putut să nu iau cu mine cartea pe care am slujit-o o viață cu mare drag. Am adus să vadă turiștii din țară, de peste hotare, cărți cu obiceiurile noastre maramureșene, cu rânduiala din moș-strămoș.”, ne-a spus proprietara hanului.
Casele de lemn sunt vedetele din Maramureș
În Breb, l-am întâlnit pe meșterul popular Ioan Petric care contribuie la menținerea tradiției în sat și care este printre puținii care se ocupă de prelucrarea manuală a lemnului. Din mâinile sale ies porți, troițe și alte sculpturi cu care se mândresc sătenii.
,,În meseria asta sunt puțini pentru că nu prea există metode de a trece mai repede. Trebuie lucrat cât trebuie și probabil insistența aceasta, răbdarea asupra lemnului poate îi descurajează pe mulți să o facă. Eu mai serios fac meseria asta de 9 ani, m-am axat mai mult pe sculptură, sculptez de la 12 ani, dar nu am considerat niciodată că se poate trăi din asta. Dacă muncești se poate trăi.”, a spus Ioan Petric.
Biserica “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Breb este monument istoric, astăzi transformată în muzeu. Aici se întâlnesc Coconii din Breb. Coconii sunt grupuri de copii care sunt învățați toate tradițiile maramureșene: port popular, cântece, jocuri, meșteșuguri. Am întâlnit-o pe Maria, în vârstă de 10 ani, care torcea lână. Ea ne-a povestit că pe lângă școală și alte îndeletniciri, este și ghidul satului, adică însoțește turiști, în special familii cu copii, cărora le face un tur al satului Breb și le prezintă casele și locurile din zonă.
Am asistat și la dansurile populare ale coconilor. Rând pe rând, fetele din sat s-au strâns la șezătoare, unde au așteptat flăcării satului ca să le invite la dans și la joc.
Din Breb, am ajuns la Josani, mai exact la biserica Sfântul Nicolae, acolo unde, pe un perete, bine păstrată sub sticlă, stă cămaşa de zale a lui Pintea, veşmânt de legendă al unui om de legendă.
Ne-am oprit apoi la casa lui Vasile Haiducean, zis și Morăreanul din satul Sârbi. Acolo, ne-am minunat de instalațiile de tehnica țăranească actionate de apa râului Cosău, prin care oamenii locului și-au făcut singuri, secole de-a rândul, cele trebuincioase traiului, prin prelucrarea lânii (pieptanat, tors, tesut si îndesat) din care confecționau covoare și alte elemente ale portului popular de iarnă.
„Să batem piua cu folos” a fost pilda pe care ne-a lăsat-o gazda acestui loc. Vorbe înțelepte și grai blând am auzit și de la un alt meșter al satului, Vasile Borodi, făuritor de clopuri, încă purtate cu mândrie de bărbații Maramureșului.
Nu putem încheia relatarea experienței noastre în Maramureș fără a vorbi despre mâncărurile și băuturile tradiționale care merg bine cu o plimbare la poalele muntelui în aer liber.
Dacă te plimbi din poartă în poartă pe lângă poveștile sătenilor aveți ocazia să și degustați în același timp preparate tradiționale românești. Nu e gospodărie care să nu aibă șuncă, caltaboș, brânzeturi, jumări, ceapă, roșii, care merg bine cu o pălincă sau cu o afinată sau vișinată la desert unde plăcintele și gogosile sunt nelipsite.
Chiar înainte de lăsatul serii am avut ocazia să vedem satul de deasupra și ce la este folositor un coridor ecologic.
,,Aria protejată face parte din coridorul ecologic. Acest coridor care sunt practic ultimele rânduri de păduri care sunt folosite de carnivore mari în migrația dinspre Țibleș către munții Igniș.”, ne-a declarat Edit Pop, managerul destinației Eco Maramureș. Acțiunea face parte din proiectul „Conștientizarea ecologică – Carta albă a biodiversității și schimbărilor climatice”, implementat de Asociația Teatrul Vienez de Copii cu sprijinul financiar al Ambasadei Germaniei la București, în colaborare cu Asociația EcoLogic.
